Vrem să trăim în liniște! Vinovații să răspundă în fața legilor românești!

Distribuie pe:

După tentativa declanșării unui atentat terorist, de către Beke  Istvan Attila, la Târgu Secuiesc, tocmai la 1 Decembrie a.c., Ziua Națională a României, tendință dejucată de organele de specialitate ale Statului Român (SRI și DIICOT), mulți și-au dat cu părerea: unii (românii ardeleni) în totală cunoaștere a unor realități, alții - care au băut doar apă din Dâmbovița - dovedind că habar nu au despre ce se petrece, din 1990 încoace, pe aici, în Ardeal, în județele Harghita, Covasna și Mureș! Cele petrecute, la 1 Decembrie, la Târgu Secuiesc, când acest Beke Istvan Attila, monitorizat mai multe luni, urma să amplaseze dispozitivul exploziv improvizat, într-un coșde gunoi din centrul orașului, situat pe traseul de deplasare al paradei militare. Când a fost arestat avea asupra lui un dispozitiv exploziv artizanal, pe care urma să-l detoneze, care ar fi putut să ucidă zeci de oameni, în ideea ca să se creadă că este vorba de un atac terorist islamic. Fără nicio îndoială, iar dovezile existente o confirmă, este vorba despre o acțiune a filialei din Târgu Secuiesc, Mișcarea de Tineret 64 de Comitate. Înființată la Szeged de Toroczai Lászlo, în anul 2001, coordonată de peste graniță, din Ungaria, ea constituie un permanent afront, fără precedent, la adresa Statului Național Unitar Român, a celor 89% români majoritari, în această țară tolerantă, blândă, bună la suflet, atât de primitoare și de darnică, înfruntată și sfidată tocmai de Ziua Națională.

Liniștea acestei Românii, țară atât de încercată prin învolburatele vremi, prin provocări, și iată, acum și prin pregătirea unor atentate, amintind de acțiunile criminale ale ISIS. Acțiunea teroristă, purtând numele conspirativ de „pizza", a fost pregătită, cu meticulozitate, încă din 10 octombrie 2015. Și nu-i, deloc, de mirare, din moment ce, fără a fi, cât de cât, deranjați, în Transilvania, în Munții Ciucului, tinerii unguri și secui se pregătesc, cu uniforme, cu arme, în taberele paramilitare care ar fi trebuit, încă demult, să-i alerteze, să-i îngrijoreze pe guvernanții români de până acum, ca de obicei - surzi, orbi, adormiți. Acolo, în acele tabere paramilitare, tinerii din HVIM Transilvania, după tipar unguresc, una din cele mai active organizații cu caracter revizionist și iredentist, depun un jurământ pentru refacerea Ungariei Mari a Sfântului Ștefan! Cum se pot simți românii - ne întrebăm -, aflând ce li se pregătea lor, tocmai de Ziua Națională, zi în care, de fiecare dată ne bucurăm ca de ziua nașterii fiecăruia dintre noi? Oare pentru asta au luptat înaintemergătorii noștri, cu arma în mână, în Primul Război Mondial. Pentru asta au căzut pe câmpurile de onoare, de atunci, cei 880.000 de români, cei 250.000 de civili, pentru a se vedea într-o Românie unită la 1 Decembrie 1918? Pentru asta au murit ei, ca să-și bată joc un nesimțit, un nenorocit și gealații lui? Pentru asta au făurit ei România Mare, să-i calce Tricolorul în picioare un sărit de pe fix, un frate, întru nelegiuire, cu Csibi Barna, nesimțitul care-și permitea să-l judece și să-l spânzure (simbolic) pe Eroul Național al românilor, Avram Iancu, Crăișorul Munților?

Nu-i pentru prima oară când acest individ - Beke Istvan Attila își bate joc de Tricolorul roșu, galben și albastru, maculându-l! Nu-i pentru prima oară când își dă arama pe față, cum spune românul. Nu-i prima dată când răbufnește rânza lui de ticălos, gândul acela otrăvit! L-am văzut cu toții, țanțoșfotografiat lângă statuia lui Horthy Miklós, amiralul de baltă, fascistul care conducea Ungaria revizionistă, apoi lângă bustul lui Wass Albert, criminal de război, vinovat de moartea românilor de la Mureșenii de Câmpie și Sucutard, bust încă „în picioare", la Odorheiu Secuiesc, împotriva prevederilor Legii 217/2015!

„Ce mai vor ăștia, care au toate drepturile?" - se întreba un român, supărat, revoltat, pe bună dreptate, pentru tot ce se întâmplă. Pentru cine erau pregătite bombele lui artizanale de acasă, din strada Curtea nr. 26? De ce își permit acești zănatici, duși cu pluta, atâtea acțiuni antiromânești pe meleagurile noastre? Pentru că, din 1990 încoace, s-au obrăznicit teribil. Luați la cârma puterii, de guvernele postdecembriste, noua democrație li s-a urcat la cap, au luat-o, cu totul, razna, nu-și mai încap în pene și fac ce fac, mereu împotriva Statului Național Unitar Român! Iar adormiții, drogații guvernanți români tac. Tac mâlc, complice! Deși, în dese rânduri, adevărul le era adus la cunoștință. Îmi amintesc de ziua instalării lui Virgil Măgureanu, în funcția de director al Serviciului Român de Informații. Înainte de votul în Parlamentul pe atunci în Dealul Mitropoliei, conform uzanțelor legale, i se adresau întrebări. Ca deputat PUNR, i-am adresat opt întrebări. După pauză mi-a răspuns doar la o jumătate de întrebare. Țin minte că a șaptea întrebare era următoarea: „Este adevărat că, în Munții Ciucului, tinerii maghiari și secui au organizat tabere de pregătire paramilitară?". Aveam în mână și fotografiile doveditoare. Răspunsul, precum exclamația olteanului lui Marin Preda, care se minuna văzând, la Grădina Zoologică, girafa, a fost: „Așa ceva nu există!". Ba existau acele tabere! Ca și azi. Cu prilejul unei întâlniri la mănăstirea Doamnei (Moglănești), de lângă Toplița Română, în prezența IPS Ioan, azi Mitropolit al Banatului, de față fiind și cei doi prefecți, de Harghita și Covasna, precum și deputatul și senatorul din cele două județe, având fotografii ale pregătirii paramilitare ale tinerilor maghiari și secui, cu uniforme, cu arme, i-am întrebat: domnilor prefecți, există așa ceva? Răspuns prompt: „Da, există!". Au uniforme și arme?. „Au!". „Dar - completează unul dintre ei - nu au gloanțe adevărate. Poate de cauciuc!". Și nu poți să nu te întrebi: peste 17.000 de cartușe, au fost furate din sediile Miliției și Securității, în 21-22 decembrie 1989, din care a fost recuperată doar o mică parte. Oare unde vor fi celelalte? „Trebuie diplomație, domnule Lădariu!" - mi s-a replicat. Și am răspuns prompt: „Singura diplomație", domnilor, rămâne, în fața atâtor scenarii, provocări, insulte antiromânești, doar „lancea lui Horea!"

Ei, dușmanii, mereu invocă „tradiția ungară", drepturile colective, maghiara - limbă oficială în stat, autonomia teritorială pe criterii etnice. Care a fost reacția UDMR, după aflarea veștii de la Târgu Secuiesc, despre tentativa de atentat? Kelemen Hunor, președintele struțo-cămilei, susținea că UDMR se delimitează! Se delimitează, dar, ca și altădată, nu condamnă astfel de fapte grave! Condamnă gestul lui Beke Istvan Attila, abia după ce reacțiile au luat amploare. După ploaie chepeneag, cum spune ardeleanul. Da, e adevărat, un extremist nu reprezintă și nu trebuie condamnată întreaga comunitate. Numai că UDMR, mereu scăldându-se în două ape, în cea a aroganței nemeșești și în cea a guvernării, din 1990 încoace, niciodată nu are o poziție clară, tranșantă. Acest ONG penibil, nici uniune culturală, nici partid, trăiește, din 1990 încoace, în ambiguitate și ilegalitate. Atâta timp cât acest ONG nu va fi desființat și va încasa bani grei din trei părți, în timp ce Vatra Românească și ASTRA nu primesc, în această Românie, un leu, vor fi probleme în Ardeal.

Atâta timp cât „Garda Maghiară" cu „Batalionul Wass Albert", Ordinul Vitejilor", „Oastea Haiducilor", „Jobbik" pot zbura în voie, nu prin Ungaria, unde, unele organizații se află sub interdicție, ci prin România, normal este să ne și întrebăm: cine-i finanțează? Cine le dă banii? Ungaria? Rusia? Ungaria, care nu-și uită rădăcina horthystă, după cum se vede, nu se astâmpără, deși-i tot mai izolată în UE. Oare pentru ce se pregăteau acei teroriști din cazarma Bicske din Ungaria, înainte de decembrie 1989? Destul este să ne mai întrebăm o dată: cine l-a îmburcat pe răspopitul Tõkés László, care cerea protectoratul Ungariei supra Transilvaniei, ca vicepreședinte al Parlamentului European? Ungaria! Cine au fost, până acum, liderii unguri care, precum într-un sat fără câini, veneau (și vin!) în Ardeal să-i îndemne pe nemernici să ceară autonomie teritorială? Președintele și vicepreședintele Ungariei, președintele și vicepreședintele Parlamentului de la Budapesta, premierul Viktor Orban. Atunci să te mai miri de tot ce se întâmplă?!

Noi, românii, avem o clară identitate! Avem rădăcini! Noi, în veci vom fi aici, pe acest pământ al nostru, dintotdeauna românesc. Am greșit, cumva, vreodată, noi, românii, ungurilor? Nu. Ei, da! La Uioara, la Mihalț, la Ip, la Tăznea, la Mureșenii de Câmpie, la Sucutard, la Aita Seacă, la Turda (Hărcana), la Huedin, la Moisei, la Sărmașu, la Zetea, la Dealu, la Târgu Secuiesc, la Odorhei… De ce ei nu vor, în niciun chip, armonie? De ce vor ură și mereu provocări antiromânești? România, pentru ei, nu înseamnă nimic. Cum nu înseamnă nici limba românească. Nici tradițiile noastre! Nici cultura! Nici biserica, credința strămoșească. Nici Tricolorul, simbolul nostru național. Nici continuitatea, neîntreruptă, pe aceste meleaguri transilvane. Noi, românii, vrem înțelegere! Ei, nu!

Vreți să-l cunoașteți mai bine pe Beke Istvan Attila, un extremist periculos, în stare de gesturi, de acțiuni incalificabile, cel care, în anul 2014, tot la 1 Decembrie, a organizat punerea steagurilor românești în doliu, de Ziua Națională a României! Zi în care unii sunt fericiți, alții varsă lacrimi pentru cei dragi, care azi țin țara și glia pe piepturile lor. El a înlocuit Tricolorul românesc cu steagurile Ungariei și cu cele secuiești. La Târgu Secuiesc, el și ai lui ciraci au marcat porțile și apartamentele românilor, pentru a fi mai ușor identificați! Iar acum, dus la București, sceleratul, ca cetățean român de etnie maghiară, cere… translator în țară românească! După ce primarul Târgu-Mureșului, Dorin Florea, a refuzat să aprobe acel marșsecuiesc din 10 martie a.c., Beke Istvan Attila, președintele HVIM Târgu Secuiesc, a organizat o manifestare de protest, în Piața Gabor Aron, din localitate, fiind aprinse făclii și lumânări. La 28 decembrie 2013, organizația HVIM Târgu Secuiesc a comemorat Divizia Secuiască, sângeroasa divizie care, după Unirea de la 1 Decembrie 1918, ataca tânăra Românie Mare. Ei clamau: „a apărat patria și onoarea națiunii în fața trupelor invadatoare române". O manifestare desfășurată în fața bustului lui Kratochwill Karoly, comandantul Diviziei Secuiești. Conform surselor (Haromszek, www.kuruc.hu., transidex.ro, Szekely hirmondo), la 1 februarie 2014, în sala Elisabeta, din Târgu Secuiesc, în organizarea Mișcării de Tineret 64 de comitate (HVIM), a avut loc serata memorială, dedicată, de Beke Istvan Attila, criminalului de război Wass Albert. A fost vizionat filmul-portret despre criminalul de război, unul dintre regizori fiind Marius Tabacu. Bravo, române. Frumos îți mai șade! Membrii HVIM din Transilvania susțin independența Noii Rusii și a Ucrainei Subcarpatice. „Novorossia - țipă ei - nu este Ucraina! Ucraina Subcarpatică nu este Ucraina! Pământul Secuiesc nu este România!". Două fotografii, postate pe Facebook, surprind indivizi, membri ai HVIM, cu cagule, îmbrăcați în negru, cu arme în mâini, alături de un steag rusesc, unul al Mișcării de Tineret 64 de Comitate și unul secuiesc.

În aceeași piață centrală din Târgu Secuiesc, la 29 mai 2014, 500 de persoane au participat la o acțiune de protest, pentru „apărarea drapelului secuiesc". La acțiune, pe lângă HVIM, au luat parte reprezentanți ai Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), ai Consiliului Național Secuiesc (CNS), ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). Pe imobile au fost arborate simboluri secuiești, iar pe postamentul statuii lui Gabor Aron a fost desfășurat bannerul: „Pământul Secuiesc nu este România!", iar pe pancartele din jur era scris: „Autonomie Pământului Secuiesc!"; „Nu, nu, niciodată!"; „Libertate Pământului Secuiesc!". Primul care a luat cuvântul, în numele HVIM, a fost Beke Istvan Attila, care cerea arborarea celor 500 de steaguri secuiești, în timp ce era recitată poezia lui Wass Albert - „Drapelul invizibil!". Minute în șir s-a scandat „Autonomie!", iar Beke Istvan Attila îi îndemna pe participanți să privească spre drapelul secuiesc, de șase metri, în intonarea imnului secuiesc. Sub drapele ungurești, secuiești și arpadiene, la Târgu Secuiesc, Mișcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM) a organizat, la 4 iunie a.c., un marșși o festivitate, calificând că „ciuntirea în 4 iunie 1920, a țării-mamă, este unul dintre cele mai dureroase momente din istoria ungară", fiind scandate, în timp ce era omagiat „Ordinul Vitejilor", sloganurile: „Pământul Secuiesc nu este România!", „Să piară Trianonul!". Rolul principal l-a avut, și aici, Beke Istvan Attila. Trianonul, pentru ei, nu-i considerat un tratat de pace, „pacea de la Trianon - zic ei - este nedreaptă." Într-un fel, ei ar trebui să mulțumească tocmai Tratatului de Pace de la Trianon, deoarece pentru prima oară Ungaria, până atunci un conglomerat de naționalități, devenea, cu adevărat, stat. Acesta-i adevărul! Adunați, la 10 martie a.c., la statuia lui Gabor Aron, din piața centrală a orașului Târgu Secuiesc, reprezentanții PPMT, ai PCM, ai Ordinului Vitejilor, ai Mișcării de Tineret 64 de Comitate au protestat „față de călcarea în picioare a drepturilor, deoarece - țipau ei - o țară în care este îngrădit dreptul la întrunire nu este un stat de drept! Nu ne putem afirma dreptul la autodeterminare și utilizare liberă a simbolurilor. Ajunge! Gata cu urechile surde, cu umilința (…) Nu alții să decidă în locul nostru. Fără autonomie nu există viață socială! Din acest motiv să cerem, împreună, libertate pentru Pământul Secuiesc!" - declara Beke Istvan Attila. Întrebarea e: cine le-a încălcat, le-a interzis vreun drept? Autonomia teritorială, pe criterii etnice, nu-i un drept! Într-o ședință a Consiliului Local Târgu Secuiesc, Beke Istvan Attila cerea ca o piață sau o stradă să poarte numele criminalului de război Wass Albert. Acesta-i Beke Istvan Attila. Aceasta-i Mișcarea de Tineret 64 de Comitate din Târgu Secuiesc, de el condusă!

O cucoană vorbea despre încredere! În cine? În ăștia care ne hărțuiesc din 1990 încoace? O altă meliță din tabăra udemeristă, devenind „avocat" pentru domnul Frunda, folosea cuvântul „provocare!". Oare cine sunt cei care ne provoacă, aici, în Ardeal, pe noi, românii? Cine a rupt Tricolorul? Cine vrea autonomie teritorială pe criterii etnice? Cine a ucis românii, la 1848-1849, pe timpul Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, în decembrie 1989, la Târgu Secuiesc, Zetea, Dealu? Cine dorește protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei? Cine vrea ruperea României?

„Ce vor ăștia?" - din nou întreabă românul. Vor să ne mai scoată, pe noi, românii, încă o dată din opinci, ca în august 1919?" Noi, românii, avem tradițiile noastre. Continuitate multimilenară. Avem civilizația noastră. Avem pământul nostru, numai al nostru! Oare de ce trebuie ca românii, aici în Ardeal, cu documentele fără echivoc în mână, să trăim mereu cu sentimentul că ni se pregătește ceva antiromânesc, din partea celor care încă nu realizează că suntem în secolul 21 din mileniul trei?! Ei, continuând astfel, singuri își taie creanga de sub picioare! Refuzul învățării limbii române, oficială în stat, este în defavoarea lor. Noi nu mai putem sta nepăsători. Să nu trecem indiferenți, ca români, pe lângă aceste acțiuni antistatale, îndreptate împotriva Constituției, a siguranței și integrității Statului Național Unitar Român. Și să nu uităm! „Cine uită - spunea Nicolae Iorga - nu merită!". Destul! Trebuie să ne simțim protejați. Să fim scutiți de acțiunile acestor descreierați. Ale acestor derbedei! Să putem să ne sărbătorim în liniște Ziua Națională!

Multe mai sunt de înfăptuit în România postdecembristă! Măsurile, în astfel de cazuri, trebuie să fie ferme. Nu mai există iertare. Iar vinovații să răspundă în fața legii și să plătească. Să previi este mai ușor și mai puțin costisitor decât să repari și să vindeci. Iar ce s-a văzut la 1 Decembrie este doar vârful unui aisberg, urmărindu-se destabilizare din partea unor inși cu scenarii și planuri criminale, nestingheriți, aici, pe pământ românesc.

Aici, noi suntem stăpâni, de când ne știm, din vremuri rele și mai bune. Speranța aici nu moare, iar rădăcina noastră de veacuri „stă înfiptă în ogor" și „nu o poate smulge un viscol trecător."

P. S. Deoarece, ceva, în sfârșit, începe să se miște, aplauze și felicitări pentru domnul Eduard Hellvig și profesioniștii din SRI și DIICOT!

 

 

 

După tentativa declanșării unui atentat terorist, de către Beke  Istvan Attila, la Târgu Secuiesc, tocmai la 1 Decembrie a.c., Ziua Națională a României, tendință dejucată de organele de specialitate ale Statului Român (SRI și DIICOT), mulți și-au dat cu părerea: unii (românii ardeleni) în totală cunoaștere a unor realități, alții - care au băut doar apă din Dâmbovița - dovedind că habar nu au despre ce se petrece, din 1990 încoace, pe aici, în Ardeal, în județele Harghita, Covasna și Mureș! Cele petrecute, la 1 Decembrie, la Târgu Secuiesc, când acest Beke Istvan Attila, monitorizat mai multe luni, urma să amplaseze dispozitivul exploziv improvizat, într-un coșde gunoi din centrul orașului, situat pe traseul de deplasare al paradei militare. Când a fost arestat avea asupra lui un dispozitiv exploziv artizanal, pe care urma să-l detoneze, care ar fi putut să ucidă zeci de oameni, în ideea ca să se creadă că este vorba de un atac terorist islamic. Fără nicio îndoială, iar dovezile existente o confirmă, este vorba despre o acțiune a filialei din Târgu Secuiesc, Mișcarea de Tineret 64 de Comitate. Înființată la Szeged de Toroczai Lászlo, în anul 2001, coordonată de peste graniță, din Ungaria, ea constituie un permanent afront, fără precedent, la adresa Statului Național Unitar Român, a celor 89% români majoritari, în această țară tolerantă, blândă, bună la suflet, atât de primitoare și de darnică, înfruntată și sfidată tocmai de Ziua Națională.

Liniștea acestei Românii, țară atât de încercată prin învolburatele vremi, prin provocări, și iată, acum și prin pregătirea unor atentate, amintind de acțiunile criminale ale ISIS. Acțiunea teroristă, purtând numele conspirativ de „pizza", a fost pregătită, cu meticulozitate, încă din 10 octombrie 2015. Și nu-i, deloc, de mirare, din moment ce, fără a fi, cât de cât, deranjați, în Transilvania, în Munții Ciucului, tinerii unguri și secui se pregătesc, cu uniforme, cu arme, în taberele paramilitare care ar fi trebuit, încă demult, să-i alerteze, să-i îngrijoreze pe guvernanții români de până acum, ca de obicei - surzi, orbi, adormiți. Acolo, în acele tabere paramilitare, tinerii din HVIM Transilvania, după tipar unguresc, una din cele mai active organizații cu caracter revizionist și iredentist, depun un jurământ pentru refacerea Ungariei Mari a Sfântului Ștefan! Cum se pot simți românii - ne întrebăm -, aflând ce li se pregătea lor, tocmai de Ziua Națională, zi în care, de fiecare dată ne bucurăm ca de ziua nașterii fiecăruia dintre noi? Oare pentru asta au luptat înaintemergătorii noștri, cu arma în mână, în Primul Război Mondial. Pentru asta au căzut pe câmpurile de onoare, de atunci, cei 880.000 de români, cei 250.000 de civili, pentru a se vedea într-o Românie unită la 1 Decembrie 1918? Pentru asta au murit ei, ca să-și bată joc un nesimțit, un nenorocit și gealații lui? Pentru asta au făurit ei România Mare, să-i calce Tricolorul în picioare un sărit de pe fix, un frate, întru nelegiuire, cu Csibi Barna, nesimțitul care-și permitea să-l judece și să-l spânzure (simbolic) pe Eroul Național al românilor, Avram Iancu, Crăișorul Munților?

Nu-i pentru prima oară când acest individ - Beke Istvan Attila își bate joc de Tricolorul roșu, galben și albastru, maculându-l! Nu-i pentru prima oară când își dă arama pe față, cum spune românul. Nu-i prima dată când răbufnește rânza lui de ticălos, gândul acela otrăvit! L-am văzut cu toții, țanțoșfotografiat lângă statuia lui Horthy Miklós, amiralul de baltă, fascistul care conducea Ungaria revizionistă, apoi lângă bustul lui Wass Albert, criminal de război, vinovat de moartea românilor de la Mureșenii de Câmpie și Sucutard, bust încă „în picioare", la Odorheiu Secuiesc, împotriva prevederilor Legii 217/2015!

„Ce mai vor ăștia, care au toate drepturile?" - se întreba un român, supărat, revoltat, pe bună dreptate, pentru tot ce se întâmplă. Pentru cine erau pregătite bombele lui artizanale de acasă, din strada Curtea nr. 26? De ce își permit acești zănatici, duși cu pluta, atâtea acțiuni antiromânești pe meleagurile noastre? Pentru că, din 1990 încoace, s-au obrăznicit teribil. Luați la cârma puterii, de guvernele postdecembriste, noua democrație li s-a urcat la cap, au luat-o, cu totul, razna, nu-și mai încap în pene și fac ce fac, mereu împotriva Statului Național Unitar Român! Iar adormiții, drogații guvernanți români tac. Tac mâlc, complice! Deși, în dese rânduri, adevărul le era adus la cunoștință. Îmi amintesc de ziua instalării lui Virgil Măgureanu, în funcția de director al Serviciului Român de Informații. Înainte de votul în Parlamentul pe atunci în Dealul Mitropoliei, conform uzanțelor legale, i se adresau întrebări. Ca deputat PUNR, i-am adresat opt întrebări. După pauză mi-a răspuns doar la o jumătate de întrebare. Țin minte că a șaptea întrebare era următoarea: „Este adevărat că, în Munții Ciucului, tinerii maghiari și secui au organizat tabere de pregătire paramilitară?". Aveam în mână și fotografiile doveditoare. Răspunsul, precum exclamația olteanului lui Marin Preda, care se minuna văzând, la Grădina Zoologică, girafa, a fost: „Așa ceva nu există!". Ba existau acele tabere! Ca și azi. Cu prilejul unei întâlniri la mănăstirea Doamnei (Moglănești), de lângă Toplița Română, în prezența IPS Ioan, azi Mitropolit al Banatului, de față fiind și cei doi prefecți, de Harghita și Covasna, precum și deputatul și senatorul din cele două județe, având fotografii ale pregătirii paramilitare ale tinerilor maghiari și secui, cu uniforme, cu arme, i-am întrebat: domnilor prefecți, există așa ceva? Răspuns prompt: „Da, există!". Au uniforme și arme?. „Au!". „Dar - completează unul dintre ei - nu au gloanțe adevărate. Poate de cauciuc!". Și nu poți să nu te întrebi: peste 17.000 de cartușe, au fost furate din sediile Miliției și Securității, în 21-22 decembrie 1989, din care a fost recuperată doar o mică parte. Oare unde vor fi celelalte? „Trebuie diplomație, domnule Lădariu!" - mi s-a replicat. Și am răspuns prompt: „Singura diplomație", domnilor, rămâne, în fața atâtor scenarii, provocări, insulte antiromânești, doar „lancea lui Horea!"

Ei, dușmanii, mereu invocă „tradiția ungară", drepturile colective, maghiara - limbă oficială în stat, autonomia teritorială pe criterii etnice. Care a fost reacția UDMR, după aflarea veștii de la Târgu Secuiesc, despre tentativa de atentat? Kelemen Hunor, președintele struțo-cămilei, susținea că UDMR se delimitează! Se delimitează, dar, ca și altădată, nu condamnă astfel de fapte grave! Condamnă gestul lui Beke Istvan Attila, abia după ce reacțiile au luat amploare. După ploaie chepeneag, cum spune ardeleanul. Da, e adevărat, un extremist nu reprezintă și nu trebuie condamnată întreaga comunitate. Numai că UDMR, mereu scăldându-se în două ape, în cea a aroganței nemeșești și în cea a guvernării, din 1990 încoace, niciodată nu are o poziție clară, tranșantă. Acest ONG penibil, nici uniune culturală, nici partid, trăiește, din 1990 încoace, în ambiguitate și ilegalitate. Atâta timp cât acest ONG nu va fi desființat și va încasa bani grei din trei părți, în timp ce Vatra Românească și ASTRA nu primesc, în această Românie, un leu, vor fi probleme în Ardeal.

Atâta timp cât „Garda Maghiară" cu „Batalionul Wass Albert", Ordinul Vitejilor", „Oastea Haiducilor", „Jobbik" pot zbura în voie, nu prin Ungaria, unde, unele organizații se află sub interdicție, ci prin România, normal este să ne și întrebăm: cine-i finanțează? Cine le dă banii? Ungaria? Rusia? Ungaria, care nu-și uită rădăcina horthystă, după cum se vede, nu se astâmpără, deși-i tot mai izolată în UE. Oare pentru ce se pregăteau acei teroriști din cazarma Bicske din Ungaria, înainte de decembrie 1989? Destul este să ne mai întrebăm o dată: cine l-a îmburcat pe răspopitul Tõkés László, care cerea protectoratul Ungariei supra Transilvaniei, ca vicepreședinte al Parlamentului European? Ungaria! Cine au fost, până acum, liderii unguri care, precum într-un sat fără câini, veneau (și vin!) în Ardeal să-i îndemne pe nemernici să ceară autonomie teritorială? Președintele și vicepreședintele Ungariei, președintele și vicepreședintele Parlamentului de la Budapesta, premierul Viktor Orban. Atunci să te mai miri de tot ce se întâmplă?!

Noi, românii, avem o clară identitate! Avem rădăcini! Noi, în veci vom fi aici, pe acest pământ al nostru, dintotdeauna românesc. Am greșit, cumva, vreodată, noi, românii, ungurilor? Nu. Ei, da! La Uioara, la Mihalț, la Ip, la Tăznea, la Mureșenii de Câmpie, la Sucutard, la Aita Seacă, la Turda (Hărcana), la Huedin, la Moisei, la Sărmașu, la Zetea, la Dealu, la Târgu Secuiesc, la Odorhei… De ce ei nu vor, în niciun chip, armonie? De ce vor ură și mereu provocări antiromânești? România, pentru ei, nu înseamnă nimic. Cum nu înseamnă nici limba românească. Nici tradițiile noastre! Nici cultura! Nici biserica, credința strămoșească. Nici Tricolorul, simbolul nostru național. Nici continuitatea, neîntreruptă, pe aceste meleaguri transilvane. Noi, românii, vrem înțelegere! Ei, nu!

Vreți să-l cunoașteți mai bine pe Beke Istvan Attila, un extremist periculos, în stare de gesturi, de acțiuni incalificabile, cel care, în anul 2014, tot la 1 Decembrie, a organizat punerea steagurilor românești în doliu, de Ziua Națională a României! Zi în care unii sunt fericiți, alții varsă lacrimi pentru cei dragi, care azi țin țara și glia pe piepturile lor. El a înlocuit Tricolorul românesc cu steagurile Ungariei și cu cele secuiești. La Târgu Secuiesc, el și ai lui ciraci au marcat porțile și apartamentele românilor, pentru a fi mai ușor identificați! Iar acum, dus la București, sceleratul, ca cetățean român de etnie maghiară, cere… translator în țară românească! După ce primarul Târgu-Mureșului, Dorin Florea, a refuzat să aprobe acel marșsecuiesc din 10 martie a.c., Beke Istvan Attila, președintele HVIM Târgu Secuiesc, a organizat o manifestare de protest, în Piața Gabor Aron, din localitate, fiind aprinse făclii și lumânări. La 28 decembrie 2013, organizația HVIM Târgu Secuiesc a comemorat Divizia Secuiască, sângeroasa divizie care, după Unirea de la 1 Decembrie 1918, ataca tânăra Românie Mare. Ei clamau: „a apărat patria și onoarea națiunii în fața trupelor invadatoare române". O manifestare desfășurată în fața bustului lui Kratochwill Karoly, comandantul Diviziei Secuiești. Conform surselor (Haromszek, www.kuruc.hu., transidex.ro, Szekely hirmondo), la 1 februarie 2014, în sala Elisabeta, din Târgu Secuiesc, în organizarea Mișcării de Tineret 64 de comitate (HVIM), a avut loc serata memorială, dedicată, de Beke Istvan Attila, criminalului de război Wass Albert. A fost vizionat filmul-portret despre criminalul de război, unul dintre regizori fiind Marius Tabacu. Bravo, române. Frumos îți mai șade! Membrii HVIM din Transilvania susțin independența Noii Rusii și a Ucrainei Subcarpatice. „Novorossia - țipă ei - nu este Ucraina! Ucraina Subcarpatică nu este Ucraina! Pământul Secuiesc nu este România!". Două fotografii, postate pe Facebook, surprind indivizi, membri ai HVIM, cu cagule, îmbrăcați în negru, cu arme în mâini, alături de un steag rusesc, unul al Mișcării de Tineret 64 de Comitate și unul secuiesc.

În aceeași piață centrală din Târgu Secuiesc, la 29 mai 2014, 500 de persoane au participat la o acțiune de protest, pentru „apărarea drapelului secuiesc". La acțiune, pe lângă HVIM, au luat parte reprezentanți ai Tinerilor Maghiari din Transilvania (EMI), ai Consiliului Național Secuiesc (CNS), ai Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT). Pe imobile au fost arborate simboluri secuiești, iar pe postamentul statuii lui Gabor Aron a fost desfășurat bannerul: „Pământul Secuiesc nu este România!", iar pe pancartele din jur era scris: „Autonomie Pământului Secuiesc!"; „Nu, nu, niciodată!"; „Libertate Pământului Secuiesc!". Primul care a luat cuvântul, în numele HVIM, a fost Beke Istvan Attila, care cerea arborarea celor 500 de steaguri secuiești, în timp ce era recitată poezia lui Wass Albert - „Drapelul invizibil!". Minute în șir s-a scandat „Autonomie!", iar Beke Istvan Attila îi îndemna pe participanți să privească spre drapelul secuiesc, de șase metri, în intonarea imnului secuiesc. Sub drapele ungurești, secuiești și arpadiene, la Târgu Secuiesc, Mișcarea de Tineret 64 de Comitate (HVIM) a organizat, la 4 iunie a.c., un marșși o festivitate, calificând că „ciuntirea în 4 iunie 1920, a țării-mamă, este unul dintre cele mai dureroase momente din istoria ungară", fiind scandate, în timp ce era omagiat „Ordinul Vitejilor", sloganurile: „Pământul Secuiesc nu este România!", „Să piară Trianonul!". Rolul principal l-a avut, și aici, Beke Istvan Attila. Trianonul, pentru ei, nu-i considerat un tratat de pace, „pacea de la Trianon - zic ei - este nedreaptă." Într-un fel, ei ar trebui să mulțumească tocmai Tratatului de Pace de la Trianon, deoarece pentru prima oară Ungaria, până atunci un conglomerat de naționalități, devenea, cu adevărat, stat. Acesta-i adevărul! Adunați, la 10 martie a.c., la statuia lui Gabor Aron, din piața centrală a orașului Târgu Secuiesc, reprezentanții PPMT, ai PCM, ai Ordinului Vitejilor, ai Mișcării de Tineret 64 de Comitate au protestat „față de călcarea în picioare a drepturilor, deoarece - țipau ei - o țară în care este îngrădit dreptul la întrunire nu este un stat de drept! Nu ne putem afirma dreptul la autodeterminare și utilizare liberă a simbolurilor. Ajunge! Gata cu urechile surde, cu umilința (…) Nu alții să decidă în locul nostru. Fără autonomie nu există viață socială! Din acest motiv să cerem, împreună, libertate pentru Pământul Secuiesc!" - declara Beke Istvan Attila. Întrebarea e: cine le-a încălcat, le-a interzis vreun drept? Autonomia teritorială, pe criterii etnice, nu-i un drept! Într-o ședință a Consiliului Local Târgu Secuiesc, Beke Istvan Attila cerea ca o piață sau o stradă să poarte numele criminalului de război Wass Albert. Acesta-i Beke Istvan Attila. Aceasta-i Mișcarea de Tineret 64 de Comitate din Târgu Secuiesc, de el condusă!

O cucoană vorbea despre încredere! În cine? În ăștia care ne hărțuiesc din 1990 încoace? O altă meliță din tabăra udemeristă, devenind „avocat" pentru domnul Frunda, folosea cuvântul „provocare!". Oare cine sunt cei care ne provoacă, aici, în Ardeal, pe noi, românii? Cine a rupt Tricolorul? Cine vrea autonomie teritorială pe criterii etnice? Cine a ucis românii, la 1848-1849, pe timpul Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, în decembrie 1989, la Târgu Secuiesc, Zetea, Dealu? Cine dorește protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei? Cine vrea ruperea României?

„Ce vor ăștia?" - din nou întreabă românul. Vor să ne mai scoată, pe noi, românii, încă o dată din opinci, ca în august 1919?" Noi, românii, avem tradițiile noastre. Continuitate multimilenară. Avem civilizația noastră. Avem pământul nostru, numai al nostru! Oare de ce trebuie ca românii, aici în Ardeal, cu documentele fără echivoc în mână, să trăim mereu cu sentimentul că ni se pregătește ceva antiromânesc, din partea celor care încă nu realizează că suntem în secolul 21 din mileniul trei?! Ei, continuând astfel, singuri își taie creanga de sub picioare! Refuzul învățării limbii române, oficială în stat, este în defavoarea lor. Noi nu mai putem sta nepăsători. Să nu trecem indiferenți, ca români, pe lângă aceste acțiuni antistatale, îndreptate împotriva Constituției, a siguranței și integrității Statului Național Unitar Român. Și să nu uităm! „Cine uită - spunea Nicolae Iorga - nu merită!". Destul! Trebuie să ne simțim protejați. Să fim scutiți de acțiunile acestor descreierați. Ale acestor derbedei! Să putem să ne sărbătorim în liniște Ziua Națională!

Multe mai sunt de înfăptuit în România postdecembristă! Măsurile, în astfel de cazuri, trebuie să fie ferme. Nu mai există iertare. Iar vinovații să răspundă în fața legii și să plătească. Să previi este mai ușor și mai puțin costisitor decât să repari și să vindeci. Iar ce s-a văzut la 1 Decembrie este doar vârful unui aisberg, urmărindu-se destabilizare din partea unor inși cu scenarii și planuri criminale, nestingheriți, aici, pe pământ românesc.

Aici, noi suntem stăpâni, de când ne știm, din vremuri rele și mai bune. Speranța aici nu moare, iar rădăcina noastră de veacuri „stă înfiptă în ogor" și „nu o poate smulge un viscol trecător."

P. S. Deoarece, ceva, în sfârșit, începe să se miște, aplauze și felicitări pentru domnul Eduard Hellvig și profesioniștii din SRI și DIICOT!

 

 

Lasă un comentariu