Există în lume câteva categorii de oameni de care trebuie să stai departe. De ce? Pentru că viața noastră este prea scurtă pentru a fi risipită pe idei și concepții pesimiste, pentru a rămâne setați pe o idee sau pentru a face lucruri prostești, care nu fac decât să ne distrugă.
Voi începe cu oamenii necredincioși. Îi vedem zilnic în preajma noastră. Feriți-vă de ideile acestora. Poate că mulți nu vor fi de acord cu afirmația mea, însă voi încerca să mă explic. Oamenii necredincioși de cele mai multe ori își asumă credit pentru orice s-ar întâmpla în jurul lor. Ei nu cred în Dumnezeu, și de aceea nu reușesc întotdeauna să urmeze regulile de bun-simț specifice naturii umane. Ei găsesc fericirea de durată și uită să respecte, să iubească. În concepția lor, ar trebui să facă orice pe pământul acesta, pentru că finalul oricum îi va distruge… așa că nu le pasă dacă rănesc. De multe ori ei sunt depresivi, pentru că nu văd frumusețea vieții, nu văd mai departe de niște proiecte amărâte și nu văd importanța sufletului în oameni. E și normal, când ceva îți merge prost, nu vei vedea cât de bine îți va fi mâine… pentru că nu ai încredere în viitor. Ai nevoie de astfel de oameni în viața ta?
La fel se întâmplă și cu oamenii care ne ies în cale de-a lungul vieții, nu toți ne însoțesc până la final, depinde de rolul care le este destinat să-l joace în viața noastră. Faptul că nu putem să acceptăm cu ușurință tot ceea ce este dat să ni se întâmple, ne face uneori să ne amăgim singuri. Dacă nu s-a întâmplat azi, poate se întâmplă mâine, poate se întâmplă poimâine, și uite așa ajungi la un moment dat să conștientizezi că timpul a trecut pe lângă tine, iar tu ai pierdut atât de multe, din cauza incapacității tale de a zice: stop, viața merge mai departe cu sau fără ceea ce mi-am dorit.
Viața e și așa mult prea scurtă ca să o mai irosim și noi fără rost alături de oamenii proști, care nu ne pot face fericiți. Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem și trebuie să prețuim fiecare secundă a vieții noastre.
Mitropolitul Augustin de Florina, spunea: „În ateu și în necredincios să nu aveți încredere. Nu credeți cuvintelor lor. Nu-l băgați în casa voastră… Necredinciosul față de Dumnezeu va fi necredincios și față de voi". Și amintea un exemplu cu Makrianis. Makrianis a oferit o masă unui străin european și acela a zâmbit ironic, când i-a văzut făcându-și rugăciunea înainte de masă și a spus:
- Astea sunt lucruri învechite.
Și Makrianis, care nu știa de false politețuri, a deschis ușa casei lui și i-a spus să plece.
O să fiu foarte rău, dar ferește-te de proști! Ei au doar o idee fixă, pe care nu le-o poți schimba nici dacă le arăți direct că merg pe un drum greșit. Ce fac ei e cel mai bine, pentru că rareori vei găsi un prost care să nu fie și fudul. Cel mai bine este să îi lași în pace, nu vei reuși să îi schimbi, și e păcat de energia consumată în zadar și enervarea pentru nimic.
În final vă voi cita și cuvintele unui bărbat înțelept: „Nu te bucura de fiii necredincioși; dacă nu au frică de Dumnezeu, să nu ai încredere în viața lor". (Înț. Sir. 16, 1-3)
