Un ateu laic, necunoscător vine și zice: „Uite, Biserica iară construiește, iară nu știu ce". El habar nu are că noi nu încăpem în biserică. El nu vine să vadă că biserica e plină și că nu încăpem. Nu construim biserici ca să luăm bani de la șosele și de la spitale. Dar cei care vorbesc așa nu merg la biserică, ei nu cunosc realitatea din biserică.
În urmă cu ceva timp, o angajată de la cunoscuta televiziune britanică BBC, Tessa Dunlop, realiza un documentar în care se plângea că România este țara cu cele mai multe biserici construite în ultimii ani. În materialul televizat apărea reproșul că în loc să construiască spitale sau școli, românii zidesc prea multe lăcașuri de cult. Într-adevăr, în România se ridică multe biserici și, incontestabil, e lucru greu să faci în ziua de azi o biserică, pentru că ți se ridică împotrivă toți dracii. De ce atunci, destul de săraci fiind, în comparație cu alte nații din Europa, noi ne încăpățânăm să construim biserici?
Răspunsul îl veți afla în anecdota următoare, întâlnită la părintele Sofronie de la Essex.
Se spune că un om, (putea fi și român) , a ajuns în iad, numai că și-ar fi dorit să fie acolo și o biserică; deși era om păcătos, Îl iubea pe Dumnezeu și voia să se roage. A început deci să măsoare locul, ca să pună temelia. Un diavol l-a întrebat ce face, iar omul i-a răspuns:
- Uite, vreau să zidesc o biserică, să mă rog.
Când a auzit, dracul s-a neliniștit - cum să zidești biserică în iad! A încercat el să-l împiedice în fel și chip, dar n-a reușit. A chemat și pe alți draci, dar nici ei n-au fost în stare de nimic. Atunci au dat de știre mai-marelui lor; s-au adunat cu toții și l-au aruncat pe om din iad afară, ca nu cumva să zidească biserica.
Iar, la întrebarea de ce construiesc românii biserici, răspunsul este acesta: zidim biserici ca să preschimbăm iadul în Rai. (Adaptare după o pildă din volumul „Știu un om întru Hristos, Starețul Sofronie isihastul și teologul" - Mitropolitul Ierótheos Vlachos, Editura Sophia, 2013)
