„Justiție până la capăt"? Depinde care-i capătu'…!

Prin mediile politichiei dâmbovițene circulă zicala: „Nu vă legați de noi! Corupții-s doar de la voi!" Altfel spus, fiecare cu corupții lui. Dar, cu sublinierea că, dacă la Cotroceni, noul președinte reprezintă un anume partid (deși poporul l-a ales!), corupții partidului respectiv se află, de regulă, „la adăpost" de rigorile Justiției!

 Numai că atunci când șefu-i omu', nu legea, apare fărădelegea! De ce? Întrucât milionari și chiar miliardari „de carton" se găsesc în toate partidele. Ce fac ei? Ce știu mai bine: învârt banii cu sacii și valizele. O parte din bani e păstrată pentru ei, iar cealaltă, despre care știu că nu le aparține, e folosită ca bani negri de liderii partidului, care i-au facilitat mita celui pe post de pușculiță. Un analist-comentator i-a numit, inspirat, „miliardari de carton". Aceștia au evoluat și ei, servind azi cu precădere corupției politice. De ce? Întrucât banii - dobândiți pe căi necinstite (și e vorba de milioane!) nu ajung în buzunarele mahărilor, ci în conturile electorale ale partidului, la plata unor institute de sondare, care, în mod cu totul mincinos, să dezinformeze populația (alegătorii), dându-i câștigători pe cei care au comandat sondajele. De aceea, ele (sondajele) trebuie privite cu o anume… circumspecție!

Acești miliardari de carton (gen Dorin Cocoș) se găsesc, spuneam, în toate partidele și-n toate campaniile electorale, inclusiv în cea a lui Klaus Iohannis. S-a făcut atâta caz, în campania din 2014, de sloganul „Justiție până la capăt", iar fostul președinte, Traian Băsescu ne spunea nouă, românilor, râzând (ca de obicei) că „parlamentarii au înțeles că nu ei sunt stăpânii legii", că un regret al lui este că n-a reușit în cei 10 ani de mandat să-i convingă (pe parlamentari - n.n.) cât de important este să nu blocheze Justiția. Povești…! Căci, din păcate, nici chiar el, Traian Băsescu, n-a reușit să se… autoconvingă de „cât de important este să nu blocheze Justiția"!

Dacă ar fi fost așa, atunci un Videanu (și alții ca el) trebuia(u) luat (luați), demult la întrebări; ar fi însemnat ca DNA să meargă mai sus de pușculițele gen Dorin Cocoș, Gheorghe Ștefan, Gabriel Sandu, urmând traseul descris de aceștia cu exactitate în denunțuri. Or, dacă DNA-ul ar fi trecut peste acest nivel, s-ar fi făcut nu numai „Dreptate până la capăt", dar s-ar pune capăt corupției politice. Bunăoară, denunțurile venite din partea pușculițelor îl indicau, la un moment dat, pe Vasile Blaga - co-președinte al noului PNL - drept destinatarul unor mari sume de bani din mita Microsoft, ca șef de campanie al PDL („topit", acum, în PNL!). Întrebare: l-a chemat DNA-ul pe Vasile Blaga, fie și numai pentru a verifica denunțurile? Dar pe Emil Boc sau Cătălin Predoiu - implicați și ei, cum spunea Elena Udrea, - în organizarea „Galei Bute"? Da, de unde. „Vasile Blaga nu e suspect, deoarece denunțurile nu ajung", declara șefa DNA, Codruța Kovesi.

Comentatorii politici au și găsit explicația. DNA-ul nu merge mai departe de nivelul pușculițelor de partid, deoarece Vasile Blaga a fost șeful campaniei prezidențiale a lui Klaus Iohannis. Câtă vreme Traian Băsescu a fost stăpân la Cotroceni s-a legat cineva (măcar cu o citație) de Elena Udrea (și nu numai)? Cum însă, acum, la Cotroceni s-a schimbat stăpânul, cum să se atingă Codruța Kovesi de Vasile Blaga, un apropiat al lui Klaus Iohannis, ori de Cătălin Predoiu, desemnat de PNL (Partidul Meu, al lui Iohannis, adică!) drept premierul „din umbră" al unui viitor guvern?!

Cam așa stau lucrurile, deci, cu „Justiția (Dreptatea) până la capăt." De altfel, unii cetățeni au și început să se întrebe: oare, de ce anumite persoane sus-puse - suspectate de fapte de corupție - rămân „intangibile" la acțiunile, în forță, de altfel, ale procurorilor DNA? Chiar, de ce?

Dar, chiar și așa, acțiunea DNA trebuie continuată. Ba, încă, și intensificată. Deoarece, pe acest fond al hoției, România nu a putut face școli, spitale, autostrăzi, nu a cumpărat medicamente pentru bolnavi, nu a făcut irigații, nu a subvenționat agricultura, cultura, nu a făcut locuințe ieftine și câte altele.

Și toate acestea, pentru că, cel puțin până acum, așa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot așa nici agenda populației nu a avut șansa să se întâlnească cu agenda politicienilor. Ca urmare, „averea" românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2013, a coborât la 11.191 de dolari în 2014, potrivit Institutului de cercetare al Credit Suisse, a doua bancă elvețiană, citată de Agerpres.

Concluzia? Una singură: acțiunile DNA trebuie continuate, deoarece pentru unii politicieni, miniștri, magistrați, oameni de afaceri, miliardari de carton, șpaga, mita nu mai e un vis, nici iluzie, e un mod de viață, un joc de poker în care ei trebuie să umfle potul.

De aceea și „Dreptatea până la capăt" trebuie făcută nu doar în vorbe (în campaniile electorale), ci și în realitatea cotidiană. Dacă se vrea, cu adevărat, eradicarea corupției, în general, și a corupției politice, în special. Și dacă se vrea - cum declara Iohannis - ca „pe agenda preocupărilor opiniei publice corupția să nu mai figureze prima"!

  

Lasă un comentariu