Religie şi... ştiinţă

„Există unii oameni căldicei, să le zicem agnostici sau atei, care în căutările şi confruntările lor spun: «Dovedeşte că există Dumnezeu, că există o altă lume» ş.a.m.d. Acest mod de abordare nu ne poate conduce la esenţa religiei; Poţi dovedi că apa fierbe la 1oo de grade dar, nu poţi dovedi că Puşchin este un geniu. Şi este la fel de imposibil să dovedeşti toate cele ce ţin de viaţa lăuntrică a omului: bucuriile şi necazurile, căutările şi credinţa sa. Să remarcăm că nici Hristos nu a încercat să dovedească ceva. El i-a chemat doar pe oameni să vadă, să audă, să accepte, ceva ce chiar şi acum marea majoritate a oamenilor NU VĂD, NU AUD, ŞI NICI NU ACCEPTĂ. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai profunde adevărul, bunătatea şi frumuseţea, cu atât mai puţin pot fi dovedite. Şi astfel, ajungem la metoda pe care eu o numesc abordare din interior, abordare lăuntrică ".

***

„Greşeala majoră a omului modern este identificarea vieţii cu activismul, prea mult cu prezentul, cu gândirea etc., şi de aici incapacitatea de «a trăi» pur şi simplu, adică de a simţi, de a preţui, de a trăi viaţa ca dar veşnic divin".

***

„Oamenii sunt convertiţi la Dumnezeu nu pentru că cineva a putut să le dea explicaţii strălucite, ci pentru că au văzut în El că lumina, bucuria, profunzimea, seriozitatea şi iubirea sunt singurele care dezvăluie prezenţa şi puterea lui Dumnezeu în lume. Lumea aceasta prin toate mijloacele sale de comunicare ne îndeamnă: Fii fericit, ia-o domol, urmează calea cea mai simplă! Hristos spune în Evanghelie: Alege calea cea strâmtă, luptă şi pătimeşte, pentru că aceasta este calea, singura fericire adevărată".

ALEXANDER SCHMEMMAN (1921-1983), preot, profesor, scriitor, influent creştin ortodox. De la 1946-1951 a predat la Paris, iar apoi la New York. În învăţăturile şi scrierile sale a căutat să stabilească legăturile strânse dintre teologia creştină şi liturghia creştină. Este originar din Estonia, dintr-o familie de ruşi emigranţi albi. Bunicul lui a fost senator al Consiliului de stat, iar tatăl său un ofiţer imperial. De mic, împreună cu familia, se stabileşte în Franţa, unde este educat la şcoli ruseşti şi franţuzeşti. În perioada 1940-1945 a devenit student la Universitatea din Paris, iar licenţa a avut ca temă: „Teocraţia şi Imperiul Roman de Răsărit ". A fost hirotonit preot în anul 1946, după care devine profesor la Institutul sf. Serghie, apoi la New York. Aici va lua postul de decan, pe care-l va deţine până la sfârşitul vieţii. Pentru întreaga sa carieră primeşte mai multe onoruri şi diplome care-l definesc ca un erudit al timpului. A fost observator ortodox pentru Conciliul Vatican II al Bisericii Catolice. A fost activ la stabilirea Bisericii Ortodoxe din Rusia şi la obţinerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse în 1970. După emigrarea sa în Occident, prietenul său adevărat a fost Aleksandr Soljeniţîn. A publicat sute de articole, foarte multe cărţi, printre care „Pentru viaţa lumii ", care a fost tradusă în 11 limbi.

Autor de citate:

„Noi trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi".

„Păcatul este întotdeauna lipsa dragostei şi, deci, războiul tuturor împotriva tuturor".

„Pocăinţa este dorinţa adâncă de a te reîntoarce, de a te înapoia, de a recăpăta căminul pierdut".

„Tot ceea ce există este darul lui Dumnezeu pentru om şi totul există pentru a-l face cunoscut pe Dumnezeu oamenilor".

„1001 CUGETĂRI"

Lasă un comentariu