Iertaţi-vă unul pe altul

Mihail Iurievici Lermontov (1814-1841) şi-a prevăzut sfârşitul scriind, la 11 iunie 1831, „mă aşteaptă un mormânt scăldat în sânge". Exilat de ţar şi bolnav fiind, s-a oprit în Piatigorsk, orăşelul de la poalele munţilor Caucaz. Tot aici venea să se trateze un oarecare Martynov, un îmbogăţit de pe urma comerţului cu vinuri. Era îmbrăcat fistichiu şi, într-o zi, Lermontov a compus nişte versuri la adresa lui Martynov, pe care a avut imprudenţa de a i le citi. Martynov s-a supărat şi l-a provocat la duel. Degeaba a încercat Lermontov să-i explice că totul n-a fost decât o glumă, arătându-se gata să-i ceară scuze, oriunde ar cere-o Martynov. Zadarnic! Ajungând la Tarhani, locul unde a avut loc duelul, Martynov îi spune lui Lermontov: „Trage! Trage!". Lermontov a tras, dar în aer, sperând că Martynov va reveni la sentimente mai bune şi va renunţa şi el. Degeaba! Martynov n-a înţeles gestul mărinimos al lui Lermontov. A ochit şi a tras drept în inimă. Moartea lui Lermontov s-a produs instantaneu. Nu s-a respectat nici măcar regulamentul duelului, care prevedea că, în cazul în care adversarul nu consimte să tragă şi el în aer, atunci cel care a tras primul să poată trage a doua oară în celălalt care refuză împăcarea. În asemenea situaţie acest caz se poate considera un omor premeditat, iar Martynov un asasin.

Lasă un comentariu