„Şmecheriile" lui Băsescu

O zicală populară sună cam aşa: „De mincinoşi, să ne ferim ca de leproşi". Ea i se potriveşte „de minune" fostului preşedinte Traian Băsescu, cel care, pe vremea preşedinţiei sale de 10 ani, i-a făcut - prin deciziile luate (unele, pe lângă Constituţie!) - pe atâţia români să… sărăcească. Acum, însă, pozează în mare patriot, în apărător al românilor, inclusiv al celor din Diaspora. Ca toţi „şmecherii" din politica românească postdecembristă, el simte „zonele" în care populaţia este nemulţumită şi iese (apare) imediat pe posturile de televiziune (mai ales, al celor de casă!), condamnând tot ceea ce - crede el - nu convine auditoriului. Iar cum români creduli şi dezinformaţi sunt destui (har, Domnului!), nu puţini sunt cei care văd în Băsescu un fel de „Mesia" al politicii actuale. Omul providenţial…

Celor care mai cred, încă, într-un asemenea politician (în fond, e treaba lor!), le vom reaminti câteva lucruri.

Primul: pe când se afla la finalul celui de-al doilea mandat, Traian Băsescu declara că, după cei 10 ani de preşedinţie, nu va mai face politică, pentru ca acum să-l vedem ditamai preşedinte al Mişcării Populare! Cu aspiraţii de a redeveni în prim-planul politicii româneşti şi, de ce nu, la o adică, să ajungă prim-ministru, singura funcţie mare pe care, oficial, nu a avut-o, dar pe care, neoficial, a exercitat-o (în paralel cu cea de preşedinte) pe vremea Guvernului Boc! Or, nu Băsescu a fost cel care, în calitatea pe care a avut-o la vremea respectivă a „recomandat" (iar „ordinul" s-a executat!) tăierea salariilor cu 25 la sută şi impozitarea (dacă nu s-a putut tăierea!) pensiilor?

În al doilea rând, nu Traian Băsescu declara, pe când era preşedinte, că: „Statul român nu mai poate fi responsabil pentru cetăţenii săi"? Cât de mare putea fi minciuna şi impostura, câtă vreme „Statul european - considerau (o fac şi acum) analiştii de marcă - este tocmai acea invenţie a oamenilor, care se vrea responsabilă pentru membrii săi". Democraţiile modern sunt tocmai state sociale, şi nu state ale unei găşti, ale unei camarile, ale unei coterii de partid, aşa cum îşi dorea atunci (nu şi acum!) un preşedinte iresponsabil. Cum şi-o fi închipuit Traian Băsescu - devenit, acum, peste noapte, „apărător al românilor"! - că s-ar descurca cei peste cinci milioane de pensionari, în cadrul aşa-zisului „stat minimal" (avansat ca soluţie de fostul preşedinte!)? Adică, cei care, prin munca lor - ca şi a generaţiilor precedente de pensionari - au construit cam tot ce s-a vândut (uneori, fraudulos!) în România ultimilor 25 de ani?! Cum să proclami ideea „soluţiei individuale" în cazul unui om ajuns la pensie? Cum să mai lupte el într-o competiţie nemiloasă, fără reguli, unde, întotdeauna, câştigă cel mai rău, mai abil şi mai nesimţitor?

Competiţia nu poate exista decât în contextul unei minime norme morale. Ceea ce, azi, există, dar… lipseşte cu desăvârşire!

Dar ce ne mai spunea Băsescu, într-un moment (mai) de realism şi… luciditate? Că „românii au înţeles sacrificiul". Da, pentru că n-au avut alternativă, n-au avut ce face. Un sondaj realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie - citat de Agerpres - ne spune că peste 60% din locuitorii României susţin că veniturile le-au scăzut (în 2014); că există riscul de a sărăci şi mai mult, în timp ce 27% consideră că acestea vor rămâne la acelaşi nivel, ca în 2013. Sondajul arată, de asemenea, că doar 22% din români deţin asigurare de viaţă, 11% au asigurare de protecţie în caz de boală sau accident, 2% pentru economisire, 9% au încheiate asigurări medicale, iar 14% au asigurări pentru pensie. Atunci, de ce „românii au înţeles sacrificiul", domnule (fost) preşedinte? Pentru că - vorba omului de rând - „niciodată sătulul nu crede (şi doar vorbeşte) în numele… flămândului".

În schimb, Traian Băsescu a avut grijă ca, după încheierea mandatului prezidenţial, să-şi asigure, oarecum, spatele. Cum? În numele aşa-zisei „depolitizări" a justiţiei, numai până la jumătatea anului 2012 a schimbat 4.286 de procurori şi judecători, dintre care 3.000 în primul mandat. Foştii preşedinţi ai României, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, au schimbat, împreună, doar 309 procurori şi judecători. Acum, Băsescu vorbeşte cu seninătate, despre „lupta pentru pace", lupta împotriva corupţiei, a terorismului şi despre neadmiterea de către România a cotelor de refugiaţi! Evident, printre altele…

Cam ăsta-i (în câteva rânduri) Traian Băsescu: un personaj politic (nu-i vorbă) experimentat, alunecos, uns cu toate alifiile. Un politician care, chiar şi după două mandate - nereuşite, pentru noi, românii de rând! - ştie unde să „bată şaua" (să acţioneze) pentru a câştiga capital electoral. Cei care mai cred în el, e treaba lor! Doar e… democraţie!

Lasă un comentariu