„Sunt douăzeci de ani şi încă unul…
N-aş vrea niciunul să i-l dau minciunii.
Să zboare toţi spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii".
(Nicolae Labiş - Sunt douăzeci de ani…)
În seria manifestărilor culturale dedicate unor personalităţi sau momente istorice care au marcat devenirea noastră naţională şi spirituală, Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu" şi Despărţământul Central Judeţean Mureş al ASTREI au organizat joi, 10 decembrie, la Casa Memorială „Avram Iancu" din Târgu-Mureş, Simpozionul „Remember Nicolae Labiş (1935-1956)", la împlinirea a 80 de ani de la naşterea poetului, prea repede, tragic şi nedrept întors „în pântecul genunii", la numai „douăzeci de ani şi încă unul". La 2 decembrie ar fi împlinit 80 de ani.
„Încerc să mi-l imaginez cum ar fi arătat la aceşti ani, sub acea pereche de mustăţi parcă într-adins lăsate să-l maturizeze la cei 21 de ani (…). Sub semnul destinului, scurta lui fulgerare de diamant a lăsat în urmă ţinuta de eretic a unui François Villon, a unui Arthur Rimbaud, a unui Esenin, şi cântecul purităţii debutului la 15 ani, clocotul nestăpânit, spontaneitatea maiakovskiană, explozia talentului esenian" - sintetiza, în alocuţiunea rostită, poetul şi publicistul Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber" şi preşedinte al ASTREI mureşene. Evocarea celui pe care Geo Bogza îl descria ca având „ceva de miel, şi de ied, şi de mânz, într-o primăvară pe o pajişte verde", i-a prilejuit scriitorului Lazăr Lădariu aducerea în discuţie a „cazului Labiş", cu toate întrebările, îndoielile şi nebuloasele ce planează, încă, asupra destinului personal şi artistic al poetului. Se impune - afirma vorbitorul - reevaluarea şi repoziţionarea operei lui Nicolae Labiş în contextul literar românesc, cercetarea mai atentă şi recunoaşterea actualităţii creaţiei sale, într-o vreme în care, de altfel, iluştri înaintemergători ai culturii noastre sunt scoşi din istorie, din manuale şi din conştiinţa publică, lăsând loc imposturii şi mediocrităţii.
Aspecte inedite din biografia poetului au fost prezentate de prof. Alexandru Ciubîcă, reliefând personalitatea puternică, spiritul de frondă al „puştiului din Mălini", „născut prea devreme sau prea târziu", evoluând, oricum, sub stele potrivnice, într-un context literar nepotrivit, într-o epocă tulbure, când zorii socialismului mijeau victorioşi, aparatul de propagandă fiind puţin sau deloc dispus la concesii politice şi culturale. O epocă, în fine, marcată de profunde transformări sociale şi ideologice, ai cărei corifei, proaspăt ieşiţi din stalinismul sovietizant, însă purtându-i încă tarele, nu putea respinge, dar nici nu puteau încuraja un talent incontestabil, însă o voce „prea colţoasă", în corul propagandiştilor regimului, în efortul lor de a făuri marea literatură realist-socialistă.
Manifestarea de la Casa Iancului a fost întregită de proiecţia a două filme ilustrând, în imagini şi muzică, celebrele poeme ale lui Labiş, „Moartea căprioarei" şi „Albatrosul ucis", iar, în încheiere, poetul Mircea Dorin Istrate, preşedintele filialei mureşene a Ligii Scriitorilor din România a citit versuri din creaţia proprie.
Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea Societăţii Cultural-Patriotice „Avram Iancu", preşedintele acesteia, jrs. Ioan Berţa, a înmânat diplome de excelenţă, pentru contribuţia la programele Societăţii, Părintelui Gheorghe Şincan - paroh la Târgu-Mureş, preşedintelui ASTREI mureşene, Lazăr Lădariu, şi profesorului Alexandru Ciubîcă. De asemenea, o diplomă din partea filialei mureşene a Ligii Scriitorilor din România i-a fost decernată, de preşedintele acesteia, profesorului Ciubîcă.
La 22 decembrie - a anunţat Ioan Berţa - membrii Societăţii vor organiza un spectacol de colinde la statuia lui Avram Iancu din centrul municipiului, după care se vor reuni la sediul Societăţii.
