În lumea de azi se duce un război ascuns, înfricoşător, între creştini şi musulmanii radicali. Atentatele teroriste sunt tot mai frecvente, şi ce este mai trist, victimele sunt persoane civile, bătrâni şi copii nevinovaţi. Se amplasează bombe, se împuşcă la întâmplare cu mitraliera şi pistoale automate, cu scopul de a produce panică şi frică în rândul populaţiei. Ameninţările vin din partea unor criminali, a unor minţi bolnave, care se ascund în spatele unor precepte religioase interpretate după interesul grupărilor teroriste. Recent, în statul american California, doi părinţi tineri, au intrat într-un centru pentru persoane cu dizabilităţi, unde se ţinea o întrunire şi au fost ucise 14 persoane nevinovate. Drept urmare, un miliardar candidat la preşedinţia Statelor Unite ale Americii, propune să nu mai fie admişi musulmanii pe teritoriul SUA, măsură contestată din start de preşedintele Obama. Mărturisesc că mi-a fost dat să trăiesc un sentiment de frică în timpul unei vizite pe teritoriul american. Acest sentiment l-am trăit mai intens pe aeroporturile din Budapesta, Amsterdam şi Houston, unde măsurile de securitate au fost extrem de riguroase. Dacă la plecare de pe aeroportul din Budapesta te simţi mai în siguranţă, în Amsterdam, faptul că nu cunoşteam limba engleză sau olandeză, nesiguranţa a fost mai accentuată. La un moment dat, după ce ne-am îmbarcat în avionul cu destinaţia Houston, statul american Texas, s-a anunţat că a apărut o defecţiune la computerul de bord. Timp de trei ore am aşteptat în linişte să decoleze avionul. Din când în când anunţau ceva în limba engleză şi olandeză, dar nu înţelegeam nimic. Lângă noi era o tânără musulmană cu voal pe cap, liniştită citea dintr-o carte. Am privit-o de câteva ori pe furiş şi când am văzut cât este de calmă, m-am liniştit şi eu. La întoarcerea în ţară, în avionul de la Amsterdam spre Budapesta am stat lângă doi tineri arabi, care discutau aprins în limba lor. Ţăranul din mine a devenit din nou liniştit şi mi-am adus aminte de incidentul petrecut la plecare. Abia acum m-am gândit la ce catastrofă se putea întâmpla dacă se anunţa un act terorist. În mod sigur pasagerii înspăimântaţi, în graba de a ieşi din aeronavă, pe o singura uşă, s-ar fi călcat în picioare. Noroc că debarcarea s-a făcut în linişte, fără panică şi după o oră de aşteptare, ne-am îmbarcat din nou în alt avion.
La întoarcere acasă am aflat că şi la noi, în ţară, au fost tentative de terorism, dejucate la timp. Am rămas surprins de gestul unui compatriot, mai ales că individul respectiv nu avea motive să ucidă oameni nevinovaţi, având asigurate, prin Constituţie, aceleaşi drepturi şi obligaţii, la fel ca toţi cetăţenii României. Să rânduiască bunul Dumnezeu să fie doar un caz izolat, pornit dintr-o nebunie, iar în ţară să rămână pace şi între oamenii bună-nvoire. Dacă oamenii de bună credinţă se întreabă ce caută americanii în Afganistan, în Irak, Libia, sau să înarmeze grupările rivale din Siria, românii se întreabă şi ei, de ce trebuie să trimitem militari în teatrele de luptă din lumea musulmană? În numele cărei credinţe, cărei libertăţi se trimit trupe să facă ordine în ţările respective? Întrebări la care nu vom primi răspuns niciodată. În definitiv, fiecare popor este liber să-şi aleagă credinţa, să-şi respecte tradiţiile şi formele de organizare a statului sau regatului. De ce eu, un ţăran dintr-un sat de pe Târnava Mică, trebuie să trăiesc cu frică de terorism când călătoresc în străinătate? Nebunia terorismului poate fi vindecată numai prin respectul reciproc, prin respectarea legilor ţării în care trăim, respectarea tradiţiilor şi religiei fiecărui popor.
Mi-a fost dat să cunosc în America oameni de etnii diferite: europeni de toate naţiile, asiatici - coreeni, vietanemezi, malaiezieni, indieni etc.; foarte mulţi chinezi, afro-americani, mexicani şi foarte puţini indieni băştinaşi în rezervaţii speciale. Fiecare din aceste naţii au religie şi tradiţii specifice. M-a interesat în mod deosebit religia ortodoxă, singura religie care în ultimii ani înregistrează o creştere a enoriaşilor în SUA. Aici există Biserica Ortodoxă Greacă, Rusă, Bulgară, Coptă - egipteană, Antonită-siriană, fiecare cu statului ei. Încă nu există o Biserică Ortodoxă Autocefală, cu un patriarh american pentru toată America. Nu-i de mirare că şi românii au două Biserici Ortodoxe, una mai numeroasă, condusă de Arhiepiscopul Nathaniel de la Vatra Românească şi una aflată în ascultare faţă de Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române. Încercările de unire ale acestor două bisericii au eşuat de fiecare dată. Interesant că statul american nu se amestecă în problemele acestor biserici, le lasă libertatea de manifestare. Mai există destul de numeroşi musulmani de origini etnice diferite şi budişti, toţi îngăduiţi de stat, atâta timp cât nu încalcă legile americane. Dacă la tine acasă îngădui fiecărui cetăţean să se manifeste după cum crede de cuviinţă, de ce te amesteci în treburile altor popoare? Cred că în respectarea acestui neamestec stă leacul împotriva fricii de terorism.
(Dintr-un posibil Jurnal de călătorie al unui ţăran român în America)
