Memoria istoriei se cere păstrată - Mormântul unui veteran de război din cele două războaie mondiale riscă să fie vândut

În cimitirul Bisericii de Piatră din Tg.-Mureş, în apropierea bisericii, se află mormântul colonelului în rezervă Gradu D. Ioan şi al soţiei sale Marie-Theodora - pictor, fiica primului academician din Maramureş - Ioan Mihalyi de Apsa.

Colonelul (r) de grăniceri Ioan Gradu s-a născut în 1897, în Botoşani şi a urmat o carieră militară - liceu şi Academia Militară. Fiind încă tânăr a fost mobilizat pe front în Primul Război Mondial, patrulând zilnic pe hotarele de nord ale României. Este mobilizat şi în Al Doilea Război Mondial, iar prin anul 1950, fiind colonel în armata regală şi locuind pe strada Borsos Tamas, i se confiscă casa. Colonelul este încarcerat fără proces, iar ca deţinut politic i se arde, în curte, întreaga bibliotecă, iar în câteva ore soţia şi fiica Valentina au fost nevoite să se mute într-un apartament de două camere în Aleea Carpaţi, blocul 55. În 1975 moare soţia colonelului, iar în 1991 se stinge din viaţă şi colonelul. A fost membru al Asociaţiei veteranilor de război.

În prezent baza mormântului cu numele morţilor începe să se fisureze, se sfărâmă, cu posibilitatea de a se zdrobi. Preotul care răspunde de cimitir nu dă voie să fie reparat pe motive că nu suntem rude, fiica colonelului nu mai trăieşte, mormântul nefiind îngrijit.

Soţia colonelului Ioan D. Gradu a fost fiica primului academician al Transilvaniei, Ioan Mihalyi de Apsa, născut în 25 ianuarie 1844, în Apsa de Mijloc, azi în Ucraina.

Familia sa a purtat iniţial numele Mihai, apoi a fost înnobilată în timpul regimului ungar primind numele de Mihalyi. Academicianul a fost unul din cei 4 fii ai lui Gavrilă Mihalyi (deputat în Parlamentul de la Budapesta), iar după revoluţia din 1848, Comisar regesc peste 13 comitate şi un luptător înverşunat pentru drepturile românilor din Maramureş şi Transilvania.

Fraţii academicianului au fost Petru Mihalyi - deputat în Dieta de la Budapesta şi preşedinte al Asociaţiei pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, Iuliu Mihalyi - colonel şi comandant al Gărzii Imperiale la Curtea de la Viena, Victor Mihalyi de Apsa - mitropolit greco-catolic la Blaj şi membru de onoare al Academiei Române.

Academicianul Ioan Mihalyi de Apsa îşi face studiile liceale la Sighet şi Pesta, între anii 1862 -1866, urmează facultatea de drept a Universităţii din Pesta, obţinând diploma de avocat, apoi cea de doctor în drept. Devine membru corespondent al Academiei Regale Române prin lucrarea sa „Diplome Maramureşene din secolele al XIV-lea şi al XV-lea", publicată în 1900, iar în anul 1902 primeşte Premiul Năsturel Herescu, oferit de Academia Română, unde dau concurs 39 autori cu 45 de cărţi. A fost fondator al Asociaţiei pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, fondatorul departamentului Sighet al Astrei, mare luptător pentru drepturile românilor.

Prin activitatea sa de cercetare ştiinţifică, scoate în evidenţă continuitatea poporului român în Transilvania şi Maramureş.

La Universitatea din Budapesta predă cursuri de limba şi literatura română, cursuri de arheologie, numismatică, paleografie, istorie, bun cunoscător al limbilor: latină, greacă, ebraică, slava veche, germană, franceză, italiană, maghiară şi ucraineană.

Casa sa din Sighet devine muzeu al familiei Mihalyi, compus din 6 camere, cu o valoroasă colecţie de numismatică - monede vechi pe care le-a cules de la ţăranii din Maramureş, tablouri de valoare. Muzeul are mobilă veche stil Rococo, covoare executate manual, ţesături unicate, perdele brodate, dantele executate manual, în camerele care erau locuinţă pentru numeroasa sa familie: 4 băieţi şi 8 fete.

Am vizitat cu familia mea şi cu colonelul Ioan Gradu acest muzeu, în anul 1988, am stat câteva zile în această casă cu etaj, cu o curte cu pomi şi multe flori, când s-a organizat un simpozion dedicat ilustrului om de cultură, când mai trăia ultima fiică, Lucia, care n-a avut moştenitori.

Academicianul a înfiinţat primă şcoala de pictură din Baia Mare, primul institut pedagogic românesc (1862) şi a fost creator de şcoală la Munchen. Şi-a pus gaj (ipotecă) averea pentru edificarea acestor instituţii culturale, a construit singura biserica românească din Sighet - greco-catolică -, în jurul căreia s-a cristalizat şi viaţa culturală a Maramureşului.

A decedat în 14 octombrie 1914, la 70 de ani, de pneumonie, la Gherla, în drum spre Blaj.

Suntem câteva familii din Tg.-Mureş care dorim să reparăm acest mormânt al colonelului Ioan D. Gradu -Unchiul Jean- şi al fiicei academicianului, care trebuie să rămână ca o parte din istoria poporului român, fără pretenţii de a fi moştenit. Dacă cineva cunoaşte eventuale rude ale acestei familii, este rugat să lase un număr de telefon la redacţia ziarului, pentru a fi contactat.

Lasă un comentariu