Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie a fost modificată, în sensul că cererile pentru emiterea ordinului de protecţie pentru victimele violenţei în familie se vor judeca de urgenţă, în termen de cel mult trei zile.
„Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă şi, în orice situaţie, soluţionarea acestora nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu, participarea procurorului fiind obligatorie", prevăd modificările legii, trimise spre promulgare preşedintelui ţării.
Măsura aprobată vine în contextul în care, până acum, soluţionarea cauzelor privind emiterea ordinului de protecţie se realiza foarte greu, termenele de judecată fiind adesea prelungite. Până acum, legea prevedea că ordinul de protecţie se emite de urgenţă, însă fără a fi prevăzut un termen-limită.
Reamintim că Legea nr. 217/2003 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie stabileşte că orice persoană a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, în mod provizoriu, pentru maximum şase luni, una sau mai multe obligaţii ori interdicţii.
Concret, prin ordinul de protecţie se pot dispune următoarele măsuri: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune (atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima); obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de resedinţă, locul de muncă sau unitatea de învaţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora; obligarea agresorului să suporte cheltuielile de chirie şi de întreţinere pentru locuinţa temporară în care victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc sau vor locui, precum şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică şi psihoterapie.
