Cărți noi - TOȚI LUCEFERII COLINDĂ...

Motto:

„S-a pornit zăpada, o să ningă iară,

Doamne sfinte, lasă-mi sufletul afară,

Să colinde geamul până-n decuseară,

Să vegheze casa de zăpezi umbrită,

Să boteze noaptea înluceferită

Cu lumina Celui Fără de Hotar,

Lerui, Doamne, creangă de mărgăritar!"

Pornesc colindătorii și odată cu ei colindă întreaga fire, întorcându-se în illo tempore și scurtcircuitând două milenii; e ca și când numai o clipă lungă ar fi trecut de când magii au vestit Nașterea Pruncului Iisus. Timpul se răsucește mereu în spirala curgerii sale, iar secolele se aștern în cerc unul deasupra altuia, astfel încât ochiul ce privește verticala vede doar vremea începutului.

„Miracolul - spune academicianul Basarab Nicolescu - este acțiunea, conformă legilor, a unui nivel de Realitate asupra altui nivel de Realitate." Timpul nostru, sărăcit de frumusețe și văduvit de substanță, primește o infuzie de viață prin atingerea de vremea venirii pe lume a Mântuitorului și prin ridicarea noastră pe un alt nivel de trăire - acela al bucuriei de a ști că nu suntem singuri.

„Lăsați copiii să vină la mine!" spune Domnul și cuvintele Lui ne îndeamnă să medităm la ceea ce înseamnă Lumina Fără de Sfârșit a iubirii adevărate de oameni. Prin rugăciune, prin fapte bune, învățând și fiind cuminți, copiii se apropie de spiritul povețelor Mântuitorului, căutând calea cea bună. Un mod (credem noi, profesorii care i-am îndemnat pe elevi să-și aștearnă gândurile pe hârtie) de a se apropia de spiritul sărbătorii Crăciunului îl constituie și compunerile din prezenta antologie, Toți luceferii colindă, în care sunt adunate sentimente, trăiri și întâmplări; poate experiențele sunt mai puține, dată fiind vârsta celor care scriu (11-14 ani) și care abia acum încep să înțeleagă lumea.

Uneori Crăciunul trece însă dincolo de simpla sărbătorire și bucurie familială - atunci când el înseamnă familie lărgită și cuprindere sub aripa îngerului a celor nevoiași, alături de cei mai norocoși...

O experiență de excepție este relatată în compunerea ei de o fetiță din clasa a V-a, Ioana Horga, care, alături de părinți și prieteni, a participat la Lunca Bradului la momentul când Moș Crăciun a împărțit în biserică daruri copiilor. Și lucrurile pe care ea le povestește arată că grija preotului pentru sufletele din parohia lui nu se reduce numai la vremea colindatului: grija lui trece dincolo de vremea sărbătorii și se întinde pe durata întregului an: „S-ar putea să nu știți - spune fetița în compunerea ei - dar, nu departe de orașul nostru, într-un loc foarte frumos, numit Lunca Bradului, un preot și-a luat misiunea de a hrăni copiii nevoiași ce vin la școală. Asta e lege! Cine vine la școală, e ajutat. Nu trebuie să fie primul din clasă la învățătură. Important e să vină." Aceștia sunt copiii de suflet ai preotului, cei care din diferite motive, înfruntă de mici lipsurile și care au alături un om a cărui forță și credință îi ajută pe cei din jur să se poată ridica. Și iată că tot un copil (prin compunerea lui) este cel care ne aduce în față acest model uman și ne spune că trebuie să cunoaștem faptele bune și să le sporim atât cât ne stă în putință.

Din lucrările altor elevi, vedem că atunci când generațiile se reunesc și bunicii ori părinții povestesc, cei mici află tot felul de informații: că pe vremuri perioada de post se ținea cu sfințenie, că la colindat copiii mergeau încălțați cu opinci, înveliți în cojoace, cu desaga ori traista pe umăr, că bradul de acasă era împodobit cu mere, nuci poleite ori covrigei, că în seara de Ajun pe sobă fierbeau sarmalele, colindele erau învățate de la cei mai mari, ori de la părinți, cei mici colindau mai devreme, iar tinerii porneau mai târziu...

Dincolo de atmosfera de sărbătoare, sunt rememorate trăirile care marchează treceri și etape, chiar și la această vârstă a elevilor de gimnaziu: momentul când o fetiță a aflat că Moș Crăciun nu există și s-a spulberat astfel un mit frumos al copilăriei, observarea modului diferit în care se sărbătorește Crăciunul la sat și la oraș, teama că în viitor s-ar putea pierde adevăratul spirit al Crăciunului, prin mercantilizarea lui excesivă și însingurarea oamenilor...

Toate lucrările, dincolo de diferențele firești, de maturitatea acestora, de preocupări, de înțelegere sau de experiența de viață, mărturisesc aceeași bucurie cu care toți întâmpinăm Nașterea Mântuitorului. Oare această recâștigare a unității prin iubire nu este chiar o parte a miracolului de Crăciun?

 

Lasă un comentariu