„Speranța țării și a bisericii noastre este educația și instrucția bună a tineretului. Când tinerețea este rea, și societatea este rea. Salvarea societății este salvgardarea tineretului, orientarea lui, a educatorilor și a creatorilor de valori spre ideile virtuale ale culturii umane, creștine. Pentru că de atitudinea care o avem în fața religiei și a culturii, și mai ales de la hotărârea pe care o luăm în fața lor, începe slava sau osânda unui om, mărirea sau decăderea unui neam, mântuirea sau pierzarea, binecuvântarea sau blestemul, viața sau moartea".
***
„Trebuie să milităm pentru Primatul Spiritului, pentru Tradiția Sacră, pentru Cultura Creștină, care a umanizat și a civilizat omenirea, pentru armonia dinte religie și cultură, pentru viață. Creștinismul a inițiat așezămintele sociale; Creștinismul a întemeiat școlile și a pus bazele culturii europene; Creștinismul a stat la baza marilor sisteme ale pedagogiei: sisteme instructive, educative și melioriste; Creștinismul este cel dintâi în ierarhia valorilor spirituale; Criza culturii a început cu marea revoluție, cu despărțirea culturii de religia creștină. Prin despărțirea de religie, cultura devine civilizație, tehnică, industrie, «satanocrație»".
***
„Etica, filosofia, arta, știința și sportul, toate formele, puterile și factorii culturii: statul, școala, cartea, tiparul, artiștii, profeții și învățații au menirea să reprezinte în lume o cultură sacră, creștină; o cultură a bunătății, a iubirii, a nobilării morale și a desăvârșirii spirituale. Bunătatea și lira lui David au îmblânzit furia ucigașă a lui Saul; bunătatea, iubirea și sfințenia lui Iisus Hristos au îmblânzit, umanizează și ameliorează în permanență o lume întreagă, barbară și păgână. Nici o mirare, deci, dacă într-o eră creștină milităm pentru o cultură creștină".
Prof. dr. ILARION V. FELEA (1903-1961), profesor universitar de teologie, martir, scriitor bisericesc, preot ortodox. A murit în închisoarea de la Aiud. Studiile secundare la face la liceele din Brad și Arad, apoi studiile superioare la Academia Teologică „Andreiană" din Sibiu, cu examene de licență și doctorat la Facultatea de Teologie din București, Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj (1929). A fost profesor de Dogmatică și Apologetică la Academia din Cluj și la Arad, unde a fost rector. Redactor al foilor „Biserica și Școala" și „Calea Mântuirii". A fost arestat în timpul regimului comunist și condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra regimului comunist și activitate intensă contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare". A scris peste 16 cărți care au fost premiate de Academia Română, foarte multe articole și predici, șase volume rămase în manuscris, toate publicate în revistele de specialitate creștin ortodoxe. Cânta frumos și duios la taragot cântecele lui Iancu și Horia, el fiind de baștină moț. A fost înmormântat la groapa „trei plopi", cimitirul deținuților politici, plâns și respectat de cei peste 5000 de prizonieri ai Aiudului, în șușotitul tainic al slujbei de înmormântare a celor 400 de preoți care se rugau pentru părintele martir.
Autor de citate:
** - „Religia este cumuniunea de iubire sfântă dintre om și Dumnezeu, trăită înlăuntrul inimii și manifestată în afară prin credință dreaptă, cult duhovnicesc, virtuți morale și fapte bune".
** - „De ce ne îngrozește războiul, revoluția, crimele, jafurile? Pentru că toate acestea reprezintă dezordinea și se fac prin călcarea legilor divine și morale".
** - „Legile vieții și ordinea lumii impun existența lui Dumnezeu".
** - „Orice casă se zidește de cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu".
„1001 CUGETĂRI"
