Ceea ce procurorii DNA și ai DIICOT au descoperit în ultima perioadă că s-a întâmplat pe la conducerea ANRP - cu restituiri ilegale de proprietăți în valoare de sute și sute de milioane de euro și șpăgi luate cu sacul! - ne fac să tragem o concluzie, pe care, de altfel, au formulat-o numeroși analiști și comentatori: retrocedările - așa cum s-au făcut - au constituit cea mai mare afacere de corupție din istoria României de la fanarioți încoace. Ele vizând nu doar o anumită zonă geografică, ci aproape întreaga țară. Și asta nu doar din cauză că cei „puși" să coordoneze procesul retrocedărilor aveau „hoția în sânge" - lucrând și în cooperarea (ocrotirea) unor factori politici! - ci și pentru că, cu fiecare amenințare cu „mecanismul" (așa-zisul mecanism de cooperare și verificare n.n.) ni s-a spus (ordonat!) să grăbim retrocedările. Afacere ticăloasă în timpul căreia au fost până și „inventați" oameni și… proprietari morți! Or, cum vedem, pe la televiziuni, și în aceste zile, autorii morali ai acestui jaf au fost, în multe cazuri, și politicieni, dar și așa-ziși „oameni de afaceri" datorită cărora, în perioada 1990-2015, în România s-a înregistrat o stratificare socială incredibilă: la un pol, o minoritate putred de bogată, iar la celălalt, majoritatea populației sărăcită. Multe din aceste dosare de mare corupție (cu autorii lor, arestați… la domiciliu, ori sub control judiciar!) se află „în lucru", în anchetele procurorilor, dar, încă, altele vor fi scoase, sperăm, la iveală în viitor!
Dar problema e și cu recuperarea prejudiciilor (a pagubelor) produse, deoarece, mahării care au furat, jonglează în așa fel, încât, chiar după gratii fiind, își înstrăinează bunurile „sechestrabile". Un singur exemplu: miliardarul Ioan Niculae. Socotit până anul trecut cel mai bogat român, acum - când se află, încă, la… pârnaie! - a ajuns sărac în acte și este zgârcit când e vorba să plătească la bugetul public. De ce? Pentru a evita ca proprietățile să-i fie sechestrate și apoi executate de procurori. Pentru a nu plăti un prejudiciu de 62 de milioane de euro, împreună cu foștii miniștri Varujan Vosganian și Adrian Videanu, prejudiciu stabilit de expertiza DIICOT în dosarul gazelor ieftine primite de Interagro, Ioan Niculae a renunțat la statutul de miliardar. Cum? Transferând bunurile și firmele pe numele a trei femei: iubita afaceristului (Nicoleta Toncea), fosta soție a lui Ioan Niculae (Domnița Radu) și fiica fostului miliardar (Adina Niculae). De altfel, potrivit Ev. Z., pasarea averii i-a adus și urmărirea penală pentru faptele de sustragere de sub sechestru și spălare de bani, începută de DIICOT în același dosar al gazelor ieftine. De menționat că din 2012 actualul deținut de la Penitenciarul Găești - Ioan Niculae este condamnat în dosarul finanțării ilegale a PSD. Și, ca Ioan Niculae au procedat, evident, mulți alți mahări!
Însă, la sărăcia care a „împânzit" România au „contribuit" (vorba vine), de-a lungul anilor, toate guvernele care s-au perindat la conducerea țării, fie ele de stânga sau de dreapta. Incompetența lor a fost numitorul comun. S-a afirmat, nu o dată, că „statul e cel mai prost administrator." Dar formula a fost apreciată de unii economiști de marcă drept o mască a devalizării, paravanul pentru transferarea către privați (mai ales, companii și firme străine!) a activelor de stat performante. Urmarea? Renunțarea masivă la producția industrială proprie și abandonarea oricărui efort de planificare strategică a dezvoltării sale prin utilizarea resurselor proprii în economia națională. Asta a generat și sărăcia și… șomajul cronic din România!
Ce-i drept, despre oamenii care ne-au condus (să vedem ce vor face… tehnocrații?!), cineva spunea: „Mi-e imposibil să cred că un ministru dovedit o catastrofă în mai toate împrejurările guvernării poate realiza un lucru eficient pentru țară." Așa este, dar majoritatea au fost de această factură!
…Încă cu 500 de ani în urmă, Machiavelli scria celebra sa lucrare „Principele", manualul tehnicilor de putere ce este și astăzi la fel de actual. El demonstra că acțiunea morală se desparte de politică, că viciul și virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Din păcate, politica la noi s-a ocupat (se ocupă, încă!) aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniți, fără teamă, baronii hoției. Iar acest sistem al celor îmbogățiți peste orice măsură s-a instalat, din păcate, și decide soarta a milioane de români care mai cred în libertate și democrație. Deși, până la urmă, i-au sărăcit. Asta și datorită obiceiului de a sta în genunchi în fața străinilor. Numai că, stând în genunchi, nu poți decât cerși, nimic altceva!
