• Când, scos la tablă, elevul mediocru din a XII-a de liceu teoretic nu știe să demonstreze care-i aria dreptunghiului, bănuiesc că clipele penibilului și rușinei i se par ore. Dar ce te faci atunci cu doamna școlită în occident care vine din îndepărtatele străinătăți să candideze la funcția de Ministru al Justiției, iar de îndată ce este întrebată de lucruri elementare, referitoare la viitoarele ei obligații de serviciu, numai că o auzi cum scote enormități pe gurița ei de femeie încrezută și arțăgoasă! Auzind-o și văzând-o pe micul ecran tv, inițial am simțit nevoia să o compătimesc, numai că neastâmpărata doamnă Cristina Guseth (ce nume imposibil!) nu se astâmpără și îi ceartă pe cei care au avut curajul și „neobrăzarea" să o întrebe cum se înfăptuiește banalul act de justiție, nu numai în România, ci în oricare altă țară democrată din lume. Însă ridicolul și penibilul condamnabil nu se oprește aici, pentru că vin membrii Comisiei Juridice Parlamentare și îi acordă rușinosul lor gir de a merge mai departe, spre învestirea în înalta funcție!? Noroc cu „luciditatea" noului premier și a actualului președinte, care pe ultima sută de metri găsesc o altă candidată. Și tot de Bruxelles și de frumoasa și incoruptibila Monica, instruită.
Se iscă, însă, fireasca întrebare și nedumerire: să fie și actualii guvernanți tehnocrați și profesioniști tineri, precum zicala „Pleacă ai noștri, vin ai noștri"?! Dar dacă cioloșii și iohannișii mai mult strică decât să dreagă? Oricum, răbdarea și iertarea românului au ajuns la limita insuportabilului! Un avertisment de veghe dat tinerilor care au ieșit în stradă, părăsind discotecile „Colectiv"! Din păcate, mult prea târziu!
• Între nenumăratele fundații de tot felul și de toate nuanțele, care toacă bani scumpi și vorbe goale cu nemiluita, este și cea care se cheamă „Coaliția pentru Educație", al cărei președinte, Daniela Vișoireanu, a declarat că: „…după anul 2009, rata de părăsire a școlii în mediul rural s-a dublat". Ce tristă descoperire și cu ce condamnabilă întârziere! Păi dacă ați desființat școlile de prin sate, microbuzele școlare sunt insuficiente, iar care sunt numai elevi nu trasportă tot timpul, șoferii lor le papă benzina și motorina și le strică motoarele, roțile și tăblăriile pentru nevoile personale ale lor și ale directorilor și secretarelor de școli. Cine să verifice și să facă ordine? Mă tem că nimeni! Nici acum și nici în viitor.
Notă: „Era odată un banc prost, dar atât de prost încât nu știa că e banc!" Așa și cu școala românească de acum. Nici nu ne mai mirăm că elevii familiilor înstărite de la sate învață la oraș încă din prima clasă primară.
• Auziți ce le-a fătat glagoria celor cu mintea de bibilică: Un afiș de pe străzile din București anunță spectacol, mare spectacol cu „Leo de Vis. Eminescu manelelor". Păi ăștia sunt numai buni să-i vâri cu forța în pușcărie și în Casa de nebuni!
• Irlandezul șugubăț, zeflemist și autoironic G.B. Shaw (1856-1950), Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1925) ne spune că „Toate autobiografiile sunt false. Nici o persoană nu poate fi atât de rea încât să spună adevărul despre viața sa".
• De cele mai multe ori cu numai 2-3 lei cumperi haine și încălțări mai bune și mai frumoase decât ale unor vestite firme, cele care sunt de zeci și sute de ori mai costisitoare. Iar dacă provin din țări bogate, te uiți la românașii noștri îmbrăcați la second-hand și îți vine să vorbești cu ei, dacă știi, în germană, în franceză, italiană sau engleză, numai în românește nu.
• Și încă o aberație, specific național-cosmopolită: arhitecții, constructorii și patronii marilor cartiere rezidențiale din zonele mărginașe ale marilor orașe au copiat proiectele caselor și vilelor americane, englezești și franțuzești, astfel încât fiecare seamănă cu fiecare. Ca urmare, dacă ai ghinionul, cumva, să te întorci acasă târziu în noapte și puțin-bine cherchelit, îți expiră buletinul și scoli toți vecinii până te dumirești și nimerești cartela în propria încuietoare cu cip. Și se prea-poate ca suprizele neplăcute să nu se fi oprit aici: nu-i exclus ca odată ajuns în casă, târziu în zori, să găsești pe perna așternutului patului o scrisorică de la soția supărată foc: „Divorțez! Când vin de la serviciu să te găsesc cu bagajele gata făcute!".
