Mulțumescu-Ți Ție, Părinte

Un bătrân a fost adus într-o sală de tribunal. Era acuzat că a furat o pâine. Judecătorul l-a întrebat dacă este vinovat. Bătrânul a recunoscut că este vinovat, dar a adăugat:

- Am furat pâinea pentru că îmi era foame.

Judecătorul, om înțelept și bun, care iubea oamenii, a spus omului:

- Domnule, eu vă simpatizez, dar nu putem permite oamenilor să fure pentru că le este foame. Ați încălcat legea și va trebui să plătiți o amendă, sau să mergeți la închisoare.

Bătrânul a clătinat din cap și a spus:

- Nu am bani.

Atunci, judecătorul a făcut un lucru minunat: și-a scos roba de judecător și a lăsat-o pe scaun, apoi a coborât spre locul unde stătea bătrânul. Punându-și mâna pe umărul lui, a spus:

- Ca judecător al tău, trebuie să te condamn, dar ca prieten vreau să plătesc amenda pentru tine.

Judecătorul a scos banii din propriul său buzunar și a plătit amenda bătrânului.

 

(Vizita - Vasile Voiculescu)

Eu nu știu dacă voi putea urca vreodată la Tine,

Tu, însă, Doamne, cobori când vrei: măcar în treacăt.

Vino, Te-aștept în cămăruță la mine…

…Cum n-am pe nimeni, nici zăvor, nici lacăt,

 

Pune straja Ta la ușă și la fereastră,

Să nu intre peste noi nici bine, nici rău,

Care să tulbure petrecerea noastră,

O zi întreagă, Doamne, să fiu numai al Tău.

 

Mai crezi în povești? Dacă da, privește din fereastra deschisă cerul!

 

Din vol. „TINDA RAIULUI - ofertă nelimitată", în curs de apariție la Editura „VATRA VECHE", Târgu-Mureș, 2015 

Lasă un comentariu