Marți, 15 decembrie 2015, s-a mai dovedit, o dată, căși proverbiala răbdare românească are o limită, că, din când în când, sar capacele și explodeazăși tradiționala noastră mămăligă! Stupida Lege a Vânătorii, conform căreia ciobanii au dreptul doar la un câine, la câmpie, la doi, la deal, și la trei, la munte, precum și aberanta prevedere că ei, cu turma de 500-1000-1500 de oi, nu mai au dreptul să pășuneze, nici măcar pe proprietățile lor, din 6 decembrie până prin aprilie 2016, au adunat, în București, mii de oameni, revoltați, pe bună dreptate, care au luat, cu asalt, Parlamentul. Un Parlament asediat, spre care ciobanii, neprimiți la discuții, sfidați, desconsiderați, umiliți, strigau: „Nu ieșiți voi, intrăm noi!". Ciobanii din toatățara, majoritatea din Ardeal, n-au venit la București cu bâtele lor cu măciucă, nici cu câinii la care mai au dreptul, numărați de habarniștii deputați și senatori, ci cu cojoacele, cu cușmele, cu talăngile lor, să-i trezească, pe aleșii neamului, măcar în ceasul al 12-lea.
Spuneam căși răbdarea lor a ajuns la limita suportabilului. Niște tâmpiți, care în viața lor n-au ținut în brațe, vreodată, un mieluț sau un ieduț, n-au mângâiat un vițeluș sau un mânz, poate n-au văzut, mai de aproape, cum arată o oaie sau o capră, habar n-au câtă grijă trebuie pentru îngrijirea a 10-20-50 de oi, darmite a unei turme de 1000-1500 de ovine!
Oare parlamentarii, care au votat, orbește, idioțenia asta, au citit sau au auzit măcar de balada „Miorița", de fapt, legenda coborându-ne în adâncul dăinuirii și continuității acestui neam? Dar de transhumanță? De când e lumea lume de așa ceva în România nu s-a mai auzit! Nu s-a mai pomenit! Să li se fixeze ciobanilor numărul de câini la care au dreptul, iar ei, cu oile lor, patru luni să fie, într-un fel de „arest la domiciliu"! Ei, ciobanii revoltați, au sosit la București să ceară parlamentarilor, aleșii neamului, boierii pe care ei, cu ștampila în cabina de vot, i-au trimis în Camera Deputaților și în Senat, să intervină, să facă ceva pentru eliminarea unei anomalii. Cum li s-a răspuns, atunci când ciobanilor nu li s-a dat nicio atenție, sfidați, de parcă nici n-ar exista? Aleșii neamului s-au baricadat, ca pe timpul mineriadelor, dincolo de zidurile Parlamentului, și au chemat jandarmii! Asta, da, democrație! Cu jandarmii se apără ei, tocmai de cei care i-au ales? Nesimțiții!
Totuși, cum a fost posibilă apariția stupidei, abuzivei legi? Cine sunt inițiatorii propunerii legislative? Ea, Legea Vânătorii, este rezultatul „colaborării frățești", cum se petrec lucrurile din 1990 încoace, între PSD și UDMR, al unei trădări complice, după ce și-au dat mâna cele două formațiuni. Unul dintre inițiatori este pesedistul Florin Iordache, celălalt udemeristul Kelemen Attila. Și-au mai găsit, repede, vreo 10 contorași-parlamentari, care să le cânte în strună. Iar în spatele lor s-au ascuns și se ascund vânătorii! Bineînțeles, cu interesele lor.
Pentru că, iată, Legea Vânătorii contează! Nu și oamenii! Nu și ciobanii aceștia! Ce a rezultat, ceea ce a dus la revolta de acum, totul constituie, de fapt, și acesta-i adevărul, o lege mai mult impusă de vânători, făcută cadou doar pe placul lor. Totul, cu gândul nemernic, ascuns, ca acești ciobani, cași țăranii din România, să fie aduși, încetul cu încetul, la sapă de lemn. Și ei trebuie loviți! Și ei trebuie omorâți! Nu-i destul că străinul, tot cu mână românească, trădătoare, ne-a furat aurul, pădurile, industria, pământul, acum să fie loviți și ciobanii, să aducem laptele și brânza tot de la străini?! Asta doresc unii, gras plătiți, ca, pe piața românească, stăpân să fie tot străinul! Prea multe interese sunt la mijloc. Prea multe ticăloșii. Prea multe trădări!
Oare n-ar fi mai bine ca vânătorii să-și fi văzut de treaba lor? Să-i întrebăm, oare, tocmai pe ei, despre braconaj? În mâinile cui sunt, oare, armele de vânătoare? Despre ospețele patraguelice, de după acele partide de vânătoare, ce mai au de spus? Întrebat despre această porcărie, oare, pesedistul Florin Iordache (atenție, vicepreședinte al asociației vânătorilor!) ce are de spus? Chiar nu are lucrătura asta mizerabilă, scenariul acesta abracadabrant, în care-i implicat, până peste urechi, cu adevărul că el, Iordache, este unul din cei doi inițiatori ai stupidei legi? Dar Kelemen Attila, udemeristul, și el vânător prin România, ce are de spus? Chiar atât de naivi, să nu spunem altfel, ne cred ei pe noi, românii? Chiar nu a fost furat, din 1990 încoace, românul destul? Doamne, oare ce li s-ar mai putea fura românilor? Păcat că vânătorii sunt mai puternici decât Parlamentul României! Să ne mai mire că 56 de parlamentari au zonele lor, protejate, de vânătoare? Deci, interese!
Ca fiu de țărani, cu înaintași cu care mă mândresc, ca neam de plugari și de oieri, de ciobani din tată-n fiu prin satul meu, am crescut cu animăluțe și cu câini lângă mine. Îmi erau prietenii mei cei mai buni și mai dragi! Așa că-i înțeleg, și încă prea bine, pe acești ciobani revoltați pe bună dreptate. Le înțeleg supărarea! Le înțeleg revolta! Le înțeleg și tristețea! Nu ei sunt cei care destabilizează, din 1990 încoace, țara, ci nemernicii, parveniții porniți s-o distrugă!
Din păcate, așa cum afirmam, prea multe interese se află la mijloc! Ce are stupida lege cu terenurile, pășunile proprietate, încât să i se interzică ciobanului să mai pășuneze oile, pe terenul lui, din decembrie 2015 până prin aprilie 2016? Să fie oile închise în staul! Că așa vrea vânătorul? Că așa dorește pădurarul cu arma pregătităsă împuște câinele în plus, fixat de aberanta lege? Pentru că legea, o mai spunem o dată, este pe placul vânătorilor. O lege stupidă, considerată de un fost director al SRI, Costin Georgescu, „Un adevărat atentat la siguranța națională!". O lege de care nu s-a pomenit nici pe vremea lui Ceaușescu!
Legea stupidă a fost votată de PSD, UDMR (nici nu se putea altfel, ca tusea și junghiul să nu se adune!) și ALDE. Totuși, nu putem să nu ne întrebăm: unde le-a fost capul parlamentarilor, atunci când legea a fost votată? Au dormit, ca de obicei?! Astfel ei, deputații și senatorii, au devenit lupii din Parlament. Înfricoșați de larma străzii, ei au chemat jandarmii și călăreții, să-i apere. Așa se face că la 1.000 de oi, cum au prevăzut ei, nu pot fi mai mult de trei câini! Dar la 680 de parlamentari au chemat 1.000 de jandari! Frumos, domnilor aleși ai neamului! Rușine! Pe cine apără ei, jandarmii? Un Parlament penal? Ba mai mult, gureșa, măcănitoarea de azi, profitoarea obedientă, Cristiana Anghel, cândva mai-mai să-și dea duhul în greva foamei, ajunsă parlamentar, dă, spectaculos, cu parul în baltă, uimindu-se, prin prostia ei fără margini: „Ăștia - clama ea - nu sunt ciobani! Nu miros!". Uită ea că, totuși, suntem în secolul 21 din mileniul trei! Dacă tăcea filosof rămânea!
Această lege, aberația anului, își bate joc pânăși de mândria lor, a ciobanilor, grav ofensată. Prin ea, Legea Vânătorii, aleșii neamului și-au permis să disprețuiască rădăcina dăinuirii noastre, ei, cei mai răi decât lupii, ajunși în această „nouă aristocrație roșie". Ciobanii au ajuns ca în acel „obsedant deceniu", stalinist, al anilor '50. Or, nimeni și nimic nu poate fi mai presus de dreptul (sacru) de proprietate, al omului, încălcat, flagrant, de această lege! Ei, puternicii clipei, nu respectă nimic: nici Constituția, nici dreptul la proprietate, exact ca pe vremea stalinismului. Ei, oamenii aceștia, ciobanii, din oile lor trăiesc de când neamul nostru se știe! Așa că-i mai întrebăm o dată pe parlamentari: de unde aceastăură, această pornire împotriva lor? La moșii și strămoșii lor, deoarece toți suntem, la origini, neam de țărani, nu se mai gândesc? De ce întorc spatele istoriei și rădăcinilor neamului? Să nu știe ei nici măcar de unde vine numele capitalei, în care azi mulți huzuresc, plini de bani? De la ciobanul Bucur! Mare-i nesimțirea! În ignoranța lor, ei își atacă fibra națională. Ei, înaintașii acestor ciobani, țăranii români au apărat și au ținut Țara! Nu parlamentarii care azi își bat joc de ei! „Suntem prea batjocoriți. În sat ne batjocorește primarul! Aici parlamentarii! Nu mai putem rezista!" -exclama o ciobăniță din Daneș. Fără minimum cinci câini, spunea ciobănița, urșii ucid oile, ucid și oamenii. Copiii ei au crescut cu cei cinci câini lângă ei, cu Ciobănic, Cip, Madoc, Mutilică…. Cu cei peste numărul trei, ne întrebăm, ce se întâmplă? Ursul ia oaia, ia porcul, ucide oameni. Un cățeluș pentru întors oile nu se poate lupta cu lupul, dar nici cinci câini ciobănești nu pot face față unui urs de 500 de kilograme! Pădurarii anunță că îi împușcă! În loc să fie protejate culturile de porumb, de cartofi, prădate de urși și de mistreți, vânătorii și pădurarii sunt prea ocupați de împușcatul câinilor! Noi, românii, avem cei mai mulți urși din Europa. Oare degeaba vin bogătașii lumii aici, la vânat!? Lor li se asigură grijă, nu omului. Ciobanii nu mai contează!
Ciobanul mioritic nu mai are loc în această Românie a „Mioriței", a transhumanței și a obiceiurilor strămoșești. Oamenii aceștia, călcați, fără milă, în picioare, au călătorit toată noaptea, au venit la Parlament cu mâinile goale, fără bâtele ciobănești cu măciucă, cu talăngi, în cojocul tradițional - „casa adevăratului cioban", să-și apere dreptul de proprietate grav încălcat. Ar fi vrut, probabil, dacă ar fi fost primiți, să-i întrebe pe deputați și pe senatori, foști câini, acum, de când au ajuns în Parlament, deveniți lupi, cum mai trăiesc, săracii de ei, să-i felicite pentru isprava lor, prin care i-au pocnit cu bâta în moalele capului, poate să le spunăși „Sărbători fericite!". Și au fost întâmpinați de jandarmi, pregătiți cu gaze lacrimogene, de călăreți! Acest Parlament, înainte de alegerile viitoare, ar trebui dizolvat. Prea s-a făcut de rușine! Și-i prea mult. Prin această lege, Constituția a fost grav încălcată. Dar și elementarul bun-simț! O lege, de fapt, împotriva poporului român! Revoltător. După această ciobaniadă împotriva ciolaniadei parlamentare, organizatorul protestelor din fața Parlamentului, a fost amendat cu 20.000 de lei, alți cinci ciobani - cu câte 500 de lei.
Ciobanii spun că vor continua, până când lor li se va face, așa cum li s-a promis, cuvenita dreptate. S-o facă! E dreptul lor.
