Ne scriu cititorii - Cei șapte ani de acasă

 Fiind născut și crescut la țară, pe Valea Mureșului, m-am gândit, împreună cu soția, să ne trăim anii de pensie tot în mediul rural, unde, de obicei, era liniște, din toate punctele de vedere. Întotdeauna am considerat căȚĂRANUL e cel mai simțit OM. Prin natura serviciului meu, când puteam să părăsesc orașul, dădeam o fugă pe Valea Mureșului sau a Gurghiului, unde mă regăseam și simțeam că mă descătușez. Totul mi se părea normal în comparație cu mediul poluat de la oraș.

Acolo, în munte, unde auzeam concertul păsărilor și zumzetul apelor, am regăsit oameni gospodari și cu bun-simț, așa cum sunt în satul meu natal și în satul natal al soției mele.

Sunt o fire optimistăși dezinvoltă, copil crescut și educat în cazarmele militare ( patru ani - Liceul Militar și alți patru - Academia Militară - ofițer de transmisiuni), trăind și evenimene tragice - invazia trupelor sovietice, germane, poloneze și ungurești în Cehoslovacia, care, în noaptea de 21-22 august 1968, dimineața la ora 4, erau prezente cu tancurile pe străzile orașului Praga.

Scenariul era să fim invadați și noi de aceleași forțe militare, sub comanda rușilor. România s-a trezit. Doctrina militară prevedea lupta întregului popor. Dându-se indicativul de luptă necesar situației create, armata română, cu toate resursele umane și materiale, a fost mobilizată, ocupând poziții de luptă de-a lungul granițelor. Au fost provocări din partea inamicului. S-a răspuns prompt și cu mult curaj, fiind însuflețiți de sentimentul patriotic (exemplul înaintașilor noștri) și de moto-ul: „Nu dați înapoi, când vă încearcă greul! Mai mult munciți, căci sigur, veți fi învingători!"

 În toamna anului 1993, împreună cu soția, am hotărât să începem construirea unei case de vacanță în Andreneasa, comuna Răstolița. Aici ne-am găsit liniștea. Anii au trecut, în vecinătate îi aveam pe dl dr. Madaras Alexandru și pe farmacistul Echim Ilie.

Am crezut și cred în democrație. În 1989-1990, nu l-am crezut (înțeles) pe omul politic Silviu Brucan, care afirma că românilor („stupid people", adică oameni proști) le trebuie cel puțin 20 de ani ca să învețe ce-i democrația. Acum, cred că ne mai trebuie încă 20 de ani, judecând după comportamentul și mentalitatea unora. Pânăși preotul Pomohaci cântă ca să ne educe: „A fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare" sau „Om de omenie nu grăiește ce nu știe".

Așadar, haideți să terminăm cu fățărnicia, minciuna, aroganța și mitocănia! Înainte de a grăi, trebuie să ne documentăm, să cunoaștem legile, în special legea de bază - Constituția, dar și morala creștină.

Incredibil, dar adevărat: se confirmă, zi de zi, afirmația lui Silviu Brucan. Cred că multora le lipsesc cei șapte ani de-acasă. Unii făceau, cică, naveta, în primii șapte ani ai vieții, spune sufletistul și simpaticul meu vecin, Călin Mogilă. Vezi Doamne, ne-am modernizat, folosim numai neologisme, expresii luate de prin filme și din alte surse aiurea. De ce să nu folosim arhaisme, din operele marilor noștri cărturari Eminescu, Creangă, Slavici, Sadoveanu etc.?

Au dispărut bunul-simț, respectul reciproc și iubirea față de aproapele nostru.

Nu știm încă ce-i democrația. Rușine. Mulți cred că, dacă au bani și averi, sunt stăpânii lumii. Își fac singuri reguli.

Sperăm că aceia care sunt cu musca pe căciulă  să-și revină la normal, să-și dea seama că au greșit și păcătuit, să-și recunoască faptele ilegale și imorale.

Și, mai ales, să-și completeze studiile, adică cei șapte ani de-acasă! 

Lasă un comentariu