Bogăţiile, onoarea lumească şi mărirea omenească niciodată nu pot să salveze un suflet de la moarte. Iisus a avut grijă ca nicio atracţie de natură pământească să nu-i determine pe oameni să se adune în jurul Său. Numai frumuseţea adevărului ceresc trebuia să-i atragă pe aceia care aveau Să-l urmeze. Caracterul lui Mesia fusese prevestit cu mult timp înainte în profeţie şi El dorea ca oamenii Să-l primească pe temeiul Cuvântului lui Dumnezeu. Deja lui Zaharia, preotul, în timp ce slujea la altar, i se vestise apropiata venire a lui Hristos. Deja Înainte - mergătorul era născut, iar misiunea sa era dovedită prin minuni şi profeţie. Din Betleem, zicea profetul „Va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei" (Mica, capitolul nr. 5, versetul 2). Iosif şi Maria nu au fost recunoscuţi sau onoraţi. Obosiţi şi fără adăpost, ei au străbătut tot drumul îngust, de la poarta cetăţii până la extremitatea de răsărit a oraşului, căutând în zadar loc de odihnă pentru noapte. În cele din urmă, ei au găsit refugiu într-un adăpost rudimentar, pentru animale, şi aici s-a născut Mântuitorul Lumii. Dumnezeu declara: „Voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat." (Isaia, capitolul nr. 44, versetul nr. 3). „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric." (Psalmii, capitolul nr. 112, versetul nr. 4). „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos-Domnul". „Iată semnul după care-L veţi cunoaşte, veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle." Pământul a tăcut iar cerul s-a plecat să asculte imnul: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui." „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească." (Apocalipsa, capitalul nr. 19, versetul nr. 6). „După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii. «Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul». S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle." „Toţi cei ce i-au auzit s-au minunat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei. Şi păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu." Faptul petrecut la Betleem este un subiect inepuizabil. În el este ascuns „adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu." (Romani, capitolul nr. 11, versetul nr. 33). În cer, Satana îl urâse pe Hristos pentru poziţia Sa la tronul lui Dumnezeu. L-a urât şi mai mult atunci când el însuşi a fost înlăturat, l-a urât pe acela care se legase să-i răscumpere pe păcătoşi. Cu toate acestea, în lumea în care Satana se pretindea stăpân, Dumnezeu i-a îngăduit Fiului Său să vină ca un prunc slab, supus slăbiciunii omeneşti. El i-a îngăduit să dea piept cu primejdiile vieţii la fel ca fiecare om, să ducă lupta vieţii aşa cum trebuie să o ducă orice vlăstar omenesc, cu riscul de a da greş şi a pierde veşnicia. Inima oricărui tată pământesc veghează asupra fiului său. El priveşte faţa copilaşului său şi tremură la gândul primejdiei pentru viaţa acestuia. Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu pentru ca în felul acesta cărarea vieţii să poată fi făcută sigură pentru copilaşii noştri. Aici este iubirea! Minunează-te, cerule, şi rămâi încremenit, pământule!
