Dă-mi şi mie Doamne bucuria mântuirii Tale!

Pentru a se face om ca şi noi, Fiul lui Dumnezeu a avut nevoie de o mamă şi a creat-o! El s-a gândit şi a pregătit-o pe mama Sa, mai înainte ca ea să se nască. A copleşit-o cu haruri şi cu frumuseţe. Faţa ei era mai strălucitoare ca soarele, ochii ei, ca lumina stelelor.

Şi aşa a devenit Dumnezeu om adevărat, asemenea nouă, având şi o mamă, pe Maria. Aceasta a trăit pe pământ până când Fiul ei dumnezeiesc s-a urcat de-a dreapta Tatălui, apoi a adormit şi a fost ridicată şi ea, cu trupul şi cu sufletul în cer, ca şi cum în cer, din nou, Domnului Iisus Îi lipsea mama.

Dacă cineva, ne-ar asigura că mergând pe o insulă îndepărtată, am putea să o întâlnim pe Maica lui Dumnezeu, probabil întreaga omenire, cu puţine excepţii, ar porni într-acolo. Bucuria de a o cunoaşte ar compensa efortul depus în căutarea ei.

În seara Naşterii Domnului, vom merge cu toţii la Maria. Ea ne cunoaşte... Vi se va părea poate surprinzător, dar ea şi Fiul ei vorbeau deja despre noi, când erau pe pământ. Da! Chiar pentru noi Hristos Domnul a murit pe Cruce, iar Maria a fost lovită de durere! În acele ore de agonie, Iisus, înainte de moarte, a lăsat un adevărat testament, când l-a strigat pe Ioan şi, gândindu-se la noi, i-a spus Mariei: „Iată fiul tău!”

şi lui Ioan: „Iată mama ta!”. Şi Maria a devenit de atunci mama noastră.

Vom fi oare capabili să nu ne gândim la mama noastră? Ea are o iubire imensă faţă de noi!

Să ne întâlnim în tinda raiului!

Din vol. „TINDA RAIULUI - ofertă nelimitată”, în curs de apariţie la Editura „VATRA VECHE”, Târgu-Mureş, 2015.

Lasă un comentariu