Zdrobește-mi, Doamne, inima, să-mi văd păcatul

În fiecare an, în ziua de 29 decembrie, se face pomenirea sfinților paisprezece mii de prunci, uciși de Irod. Scriitorul german Paul Keller a compus o emoționantă legendă, al cărei erou negativ este Irod, ucigașul copiilor nevinovați din Betleem. Spune povestea că, în această zi, mormintele din Betleem se deschid și din ele ies sufletele micuțe, albe ale acestor copilași, ținându-se de mână. Zboară spre Ierusalim, se rotesc în văzduh deasupra mormântului lui Irod și încep să cânte duios și trist.

-„Ce sunt glasurile acestor fantome?", strigă tiranul, ridicându-se din mormântul în care doarme. Apoi, tremurând, își înfundă fața descărnată în pământ, ca să nu mai audă glasurile. În zadar. Micuții își continuă cântarea dureroasă care pătrunde prin lespedea mormântului.

Irod nu mai poate suporta. Iese din mormânt și o ia la fugă. Roiul de suflete albe zboară după el. Oriunde aleargă ucigașul, copiii sunt după el. Caută refugiu pe o corabie de pirați, dar aceștia îl aruncă peste bord la țărm. Copiii, după el. Se afundă într-o pădure și caută adăpost într-o peșteră de tâlhari, dar aceștia îl alungă. Copiii, după el. Aleargă într-un loc unde niște răufăcători așteptau să fie executați. Aceștia fac un bici din frânghia spânzurătorii și îl izgonesc. Copiii, după el.

După multă alergare, Irod se oprește într-un sătuc, în fața unei case, și strigă la prunci: „Uitați-vă la femeia aceea, uitați-vă, în casa ei, deasupra patului este un răstignit; în acest moment ea este mai rea decât am fost eu".

Pruncii se dau înapoi îngroziți. În acel moment, ușa casei se deschide, un suflet mic iese și își ia zborul spre grupul de prunci: era sufletul unui copil pe care mama lui a refuzat să îl aducă pe lume, și i-a curmat viața.

Hai să mergem, suflete.

Din vol. „TINDA RAIULUI - ofertă nelimitată", în curs de apariție la Editura „VATRA VECHE", Târgu-Mureș, 2015 

Lasă un comentariu