O veche tradiție spune că, atunci când Mântuitorul S-a născut în ieslea din Betleem, între păstorii care au venit acolo era unul care avea un copil în brațe. Și fiind obosit, cel care avea copilul, l-a așezat pe acesta lângă Pruncul sfânt din iesle. Și copilului i s-au atins mâinile de mâinile calde ale Mântuitorului.
Copilul a crescut mare, dar nu l-a mai ascultat pe tatăl său, așa cum unii copii nu ascultă uneori de părinții lor. Și a ajuns într-o ceată de copii obraznici. Mai târziu, devenind matur, a ajuns tâlhar. Și a început să omoare oameni și să fure de la aceștia bani și lucruri pe care ei le aveau asupra lor, la trecerea pe drumurile pustiei. La un moment dat, au fost prinși acești tâlhari. Și căpetenia lor era tocmai acest copil. Acesta, împreună cu altă căpetenie, au fost judecați și dați la moarte prin răstignire.
Și, pentru că în ziua aceasta mai aveau de răstignit pe Cineva, pe Iisus din Nazaret, Unul care zicea că este Fiul lui Dumnezeu, atunci au chemat la moarte prin răstignire și pe acești doi: pe copilul care fusese odinioară așezat lângă Pruncul din ieslea Betleemului și care acum a fost răstignit de-a dreapta Mântuitorului, iar pe celălalt coleg al său, de-a stânga Crucii lui Hristos.
Și, privindu-L pe Domnul, el, cel din dreapta, care atunci când era mic s-a atins de Hristos, a furat mântuirea.
Din vol. „TINDA RAIULUI - ofertă nelimitată", în curs de apariție la Editura „VATRA VECHE", Târgu-Mureș, 2015
