O, BRAD FRUMOS

Într-un comunicat al Romsilva se precizează că, în acest an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, au fost tăiați brazi și molizi într-o cantitate de două ori mai mică decât în urmă cu un an. Și totuși… cu toate că e un pas bun pentru a fi stopat măcelul pădurilor noastre, acest lucru nu aduce nici pe departe salvarea de care are nevoie aurul verde cu care este binecuvântată țara noastră. Fără a minimiza simbolul pe care îl reprezintă bradul în tradițiile noastre, trebuie să arătăm că, dacă s-ar alege varianta brazilor naturali, anual ar fi sacrificați peste o sută de mii de brazi. În numele Crăciunului, pădurile noastre suferă un adevărat măcel, fără ca persoanele care aleargă după profit să își pună câteva întrebări esențiale:

- De câți ani are nevoie un brăduț pentru a crește mare?

- Ce se întâmplă cu brazii care nu reușesc să fie vânduți de sărbători și sunt tăiați inutil?

- Ce se întâmplă cu brazii ale căror vârfuri sunt ciopârțite pentru a fi transformate în brazi de Crăciun?

Nu ne referim aici la brazii care se taie în mod legal și controlat din pepiniere în care se asigură replantarea periodică, ci la furturile din păduri, rămase nu numai nepedepsite, ci și cu urmări dintre cele mai dezastruoase pentru mediu. Dacă România deține cea mai întinsă suprafață de păduri virgine din Europa, nu înseamnă că avem dreptul să ne batem joc de moștenirea pe care am preluat-o de la strămoșii noștri și pe care va trebui să le-o lăsăm urmașilor noștri. Dacă am sta de vorbă cu tăietorii de lemne din Apuseni, am afla că, aceia care sunt lemnari din tată-n fiu și trăiesc din această îndeletnicire, se feresc să mai taie lemn în afară de cel pentru foc, pentru că, în ultimii zece ani, munții au devenit din ce în ce mai golași, fără să se poată recupera pierderile prea curând și fără replantări masive.

Se pare că tradiția împodobirii bradului de Crăciun a apărut pentru prima dată în urmă cu 1000 de ani în Germania. La daci, în schimb, bradul nu era tăiat decât la nunta sau la înmormântarea cuiva, simbolizând legarea cu divinitatea. Cu toate acestea, la creștini a fost îmbrățișată ideea că forma triunghiulară a acestui arbore poate simboliza Sfânta Treime, podoabele semnificând cunoașterea și bogăția. Nu se cere însă în mod special ca bradul să fie smuls brutal din habitatul său natural. El poate fi confecționat din diferite materiale, fără a-și pierde simbolistica. Că nu e același lucru, că nu se simte mirosul pădurii și că nu simți viața pulsând în casa ta, e adevărat, dar tot atât de adevărat este că, atunci când bradul îți moare în față, înclinându-și cu amărăciune crengile și presărându-și acele uscate, neputincios, în spațiul închis al unei camere, așteptând ca trunchiul să-i fie azvârlit la tomberon, nu mai rămâne prea mult din extazul prospețimii împodobite în Ajunul Crăciunului.

De mai bine de șase ani, pentru sărbătorile de iarnă, în familia mea, se folosește un brad artificial, care își face treaba în mod onorabil în fața noastră și a copiilor. O investiție care s-a amortizat după primii doi ani și care mai poate păstra aprinsă flacăra obiceiurilor de iarnă încă ani buni de-acum înainte. Este o variantă pe care cu cât mai multe familii o îmbrățișează cu atât mai mulți brăduți pot fi salvați. Putem cânta liniștiți „O, brad frumos, cu cetina tot verde", știind sigur că decorațiunea noastră de sezon nu constituie nici o amenințare pentru pădure.

 

Lasă un comentariu