„Domnul Iisus Hristos lasă liber pe fiecare să-și aleagă ce voiește. Să fim grâu curat! Omul e liber să fie neghină, să fie pleavă, să fie grâu. Bine e să fie grâu curat. Ați auzit că cei neprihăniți, atunci, la ziua cea mare a judecății, vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui. Mare dar, mare răsplată va primi cel pe care-l va găsi Domnul grâu curat. Deci, cine voiește această slavă de la Dumnezeu, cine voiește să fie în împărăția Lui fiu al Tatălui ceresc să-și smulgă din țarina inimii lui toate năravurile rele, toate viciile, toate păcatele urâte și murdare, toate poftele cele deșarte și rele, toate îndoielile despre sfânta noastră credință creștin-ortodoxă, că aceasta este credința lui Dumnezeu și a sfinților apostoli".
***
„După aproape 2000 de ani suprema jertfă de pe Golgota, săvârșită de Fiul lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, NU este înțeleasă și urmată. Lumea este încă stăpânită de instincte animalice, de vanitate oarbă, și de acțiuni deșarte și criminale. Gama mizeriilor omenești a luat proporții înspăimântătoare, datorită depărtării omului de învățătura de sus a Fiului lui Dumnezeu, de învățătura Bisericii, a Bibliei. Atunci, cine ar trebui să fie cei dintâi care să învețe lumea, să o convingă, să o lumineze, să o ridice din drum, din praf, din necaz, din această cădere grozavă? Primii trebuie să fie preoții, căci gura lor trebuie să păzească știința și din gura lor se așteaptă învățătura, pentru că preotul este un sol al Domnului Hristos".
***
„Sufletul e duh, e spirit imaterial, care nu poate fi împărțit, nici nimicit; el este înzestrat cu funcțiuni și puteri nemateriale, independente de trup, cu rațiune, voință și sentiment, care se folosesc de trup ca de un instrument, în felul cum un artist se folosește de vioară ca să cânte melodiile care-i plac. Sufletul nu poate fi văzut, întocmai cum nu putem vedea pe un disc înregistrat sau pe o bandă de magnetofon o melodie sau o vorbire. Așa e sufletul unit cu trupul. Însăși natura sufletului ne arată că este muritor. Așa după cum instinctul spune păsărilor că vine iarna sau vara, după cum le călăuzește fără greș, spre ținte necunoscute - știm cu toții cum păsările vin înapoi, la cuiburile lor, se face cald - cu atât mai mult omul, sufletul este înzestrat cu acest instinct". (Pâine și apă pentru suflet).
Visarion Iugulescu (1922-2008), monah ortodox român, scriitor și gânditor, considerat de creștinii ortodocși români ca fiind unul din cei mai mari misionari din perioada comunistă, atrăgând un mare număr de tineri. El s-a înscris și în Oastea Domnului - organizație creștină a intelectualilor din vremea comunismului cu scop religios. De mic copil i-a plăcut să meargă la Sf. Biserică și s-a îndeletnicit mult cu citirea operelor Sfinților Părinți. Este luat prinzonier în Rusia și trimis în Siberia, dar reușește să evadeze și se întoarce în țară printr-o minune. În armată a fost impresionat de disciplina militară și atunci când mergeau la biserică împreună cu ofițerii lor, el era acela care le predica cuvântul lui Dumnezeu. În anul 1950 este hirotonit preot pe seama mănăstirii Bălaciu-Buzău. După cursurile de ghid pe care le-a urmat este mutat în această misiune la Mănăstirea Snagov. După 13 ani se mută la Biserica Sf. Nicolae-Sârbi din București. Impresiona prin vocea sa îngerească, prin citirea rugăciunilor și psalmilor, mângâind atâtea suflete însetate și obidite ale timpului. Făcea multe acte caritabile: vizite la spitale, azile, orfelinate, ajutorarea celor săraci, boteza pe toți cei care nu erau botezați, răspundea prezent acolo unde preoții îl solicitau. Activitatea părintelui Visarion în cadrul Bisericii lui Hristos, zelul său misionar, asemenea unui apostol, stăruința sa pentru luminarea sufletelor și renașterea spirituală a credincioșilor au avut un răsunet puternic în rândul credincioșilor Bisericii Ortodoxe.
Este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.
„1001 CUGETĂRI"
