Aho, aho, dragi cititori,
Primiți-ne ca urători,
Acum, la vreme de răscruce,
Când anul cel bătrân se duce,
Tăcut, că s-a-mplinit sorocul,
Și altul vine să-i ia locul.
Anul ce pleacă fu dramatic,
Cu dur capitalism, sălbatic,
Cu haos, cu acuzații,
Cu mârșave combinații
Politruce, permanent,
Cu-afaceri în faliment.
Cu furt și corupție,
Fără o soluție;
Cu judecători avari
Ce și-au făcut averi mari,
Cu licitații trucate,
Cu popi ce-au făcut păcate.
Cu șosele găurite
Și cu păduri jefuite;
Cu trafic de carne vie
Mafie și sărăcie;
Cu rabat la omenie;
Doamne, dă să nu mai fie!
Aho, aho, drag popor,
Vreau ca-n anul viitor
Să intri pe-o nouă poartă,
Părăsind linia moartă;
Că, de-atâta echitate,
Te bat vânturile toate:
Și tornada prețului,
Și-austrul disprețului,
Și crivățul debranșării,
Și-al disponibilizării,
Și viforul nepăsării,
Și furtuna disperării.
Am venit cu plugușorul,
Fiindcă ne mistuie dorul
De-a trăi și noi mai bine,
Cum ne-a mințit oarecine,
Fără să-i tragă în țepe
Nici pe hoți, nici pe otrepe,
Dar mendrele și-a făcut,
Având lege strâmbă scut.
Omule de rând, sărac,
Eu urarea asta-ți fac:
În toți anii viitori,
Să ai diriguitori
Cu bun simț și de-omenie,
Nu cu creieri de piftie,
Ca să facă rânduială,
Nu arțag și brambureală!
Să-ți fie truda plătită,
Nu luată și convertită
În palate și moșii
Prin feluri de șmenării,
De escroci ajunși baroni,
Cu sufletu-n pantaloni!
Aho, aho, dragi truditori,
Toți lacomii vă sunt datori
Pentru sudoare și durere,
Cu care le-ați făcut avere.
În anul în care intrați,
Nu-i mai iertați!Nu-i mai iertați!
La anul și în anii toți
Nu-i mai iertați pe strâmbi și hoți!
