După tragedia din acel club al groazei („Colectiv"), mulți morți (63), mulți răniți (180) în cumplite suferințe, doliu în familii crunt lovite, urme ale durerii care niciodată nu vor mai fi șterse. Dar vinovați sunt puțini! O tragedie cutremurătoare, urmare a încălcării flagrante a unor norme legislative, sfidate grosolan, prin ocolirea unor reglementări clare, care, dacă ar fi fost respectate, tragedia era evitată. Iar acei tineri azi ar fi printre noi, nu înghițiți de noaptea care a frânt inima celor apropiați, a familiilor, a României, lăsând prin acea seară, de 30 octombrie 2015, un semn negru pe răbojul suferințelor unui neam. S-au frânt vieți ale tinerilor, „cu multe vise rămase în stadiu de proiect".
Strada a cerut demisii, ceea ce s-a și întâmplat, într-o Românie în doliu, acolo unde oamenii au ars ca niște torțe vii. Strada a cerut schimbări ale clasei politice în acel coșmar al unui doliu colectiv. A căzut Guvernul Ponta!
Acel moment tragic, pagina neagră din trăirile acestui neam, nenorocirea au declanșat acel sentiment al solidarității reciproce în inimile românilor. Printre cei care atunci au murit în flăcări s-au aflat și tinerii Adrian Rugină și Claudiu Petre. Și-au pierdut tânăra lor viață în arsura focului, încercând să-i salveze pe alții!
Adrian Rugină a reușit să iasă din clubul groazei, după izbucnirea incendiului și cuprinderea, rapidă, a întregii săli. Un coșmar.
A salvat un om. S-a întors, imediat, să-i salveze pe cei aflați în flăcări. Nu s-a mai întors.
Bloggerul și fotograful Claudiu Petre a reușit, și el, să se salveze. Cu toate că avea grave arsuri pe corp, desculț, fără haină, s-a întors și el să salveze vieți. A intrat, din nou, în flăcări, a mai salvat un om…Din nou s-a întors. Apoi, n-a mai ieșit de acolo, și el fiind înghițit de flăcări.
Gesturi de eroism adevărat, de dăruire, de iubire a aproapelui, de jertfă, de curaj, în acel carnagiu, greu de cuprins într-o pagină de ziar.
Dăruirii celor care s-au jertfit, Claudiu Petre și Adrian Rugină, și altora le aduce un omagiu tulburător preotul Ioan Florin Florescu: „S-au întors în foc, de două ori, pentru salvarea aproapelui lor. Eu nu știu dacă m-aș fi întors o singură dată. Ei au împlinit cea mai mare poruncă a lui Iisus: «Nu este dragoste mai mare ca atunci când cineva își pune sufletul pentru aproapele lui» (…) Nu s-ar fi jucat ei de-a lumina, dar sufletele lor curajoase s-au făcut, cu totul, lumină. Mă plec, cu cutremur, în fața jertfei lor, ca și cum ar fi intrat în foc să-mi salveze copilul".
Cătălin Scânteie, chitarist al unei trupe rock, a fost salvat din focul de la „Colectiv", de unul din cei doi tineri, decorați, post-mortem, cu Ordinul Național „Pentru Merit". A fost salvat de Claudiu Petre, ca printr-un miracol, din tragedia de acolo. Sub ploaia de foc, Claudiu Petre l-a scos din iadul acela înfricoșător. „Eram căzut. L-am văzut pe tata, care murise în luna mai. I-am zis: «Vin la tine!» L-am văzut pe fratele meu, care a murit acum 17 ani (…) El, Claudiu Petre, a fost îngerul meu! Nu-l cunoșteam și nu mă cunoștea!" - spune Cătălin Scânteie. Curgeau de pe mine bucăți de piele (…) Trei săptămâni am fost la reanimare. Oamenii adevărați se văd doar în împrejurări deosebite, în acele momente de cumpănă, maximă încercare, în situații dramatice, în care omul se află amenințat, în primejdie."
Iadul Bartalan, unde criminalii ISIS au mitraliat, pur și simplu, oameni veniți să urmărească un spectacol, a lăsat în urmă 132 de morți și 400 de răniți în noaptea neagră de 13 noiembrie 2015, de la Paris. Și atacul terorist din capitala Franței, în acele momente tensionate, cruciale pentru om și viața lui, a avut, în acea dramă cutremurătoare, dovezi ale omeniei și dăruirii unor tineri. Ludovic Boumbas (Ludo) s-a aruncat în fața unui glonț, salvând viața unei fete de la Café des Anges, cu prețul propriei vieți. În acele imagini terifiante ale măcelului de la Bartalan, în disperare, o tânără gravidă a ajuns suspendată, prinzându-se de rama unui geam. Era acea imagine, pe care cu toții am văzut-o, o înregistrare care a făcut înconjorul Europei. Un tânăr, Sebastian, i-a salvat viața (de fapt, salvând două vieți!) tinerei care implora, în marea ei disperare: „Salvați-mă, sunt însărcinată!". Sebastian, și el suspendat, tot de rama unei ferestre alăturate, i-a venit în ajutor, salvând-o. Rudele tinerei salvate au postat, pe Twitter, un mesaj reluat de 1.800 de ori.
Articolul 47 (alineatul 7) din Tratatul de la Lisabona - cu o clauză de solidaritate în cazul unui atac terorist a unei țări membre a Uniunii Europene - are prevederi cât se poate de clare. Dar nu impresionați de prevederile unui tratat au acționat tinerii, ci la o chemare interioară, a unei dăruiri, a nevoii de a-și ajuta aproapele în primejdie, în suferință, în acele clipe hotărâtoare ale salvării unei vieți. Să nu uităm: în atacul terorist de pe terasa „Belle Equipe" au fost uciși și românii noștri - Lăcrămioara Pop și Ciprian Calciu.
Acum, când lupta pentru viață continuă, prin grija extraordinarilor medici din țară și din străinătate, prin smerenie și credință, noi, românii, să ne amintim de cei atât de tineri plecați dintre noi. Să ne amintim de ei și să fim uniți! S-o facem prin solidaritate și compasiune, din bunătate și dăruire. Solidaritatea, în grele momente, a fost, mereu, un catalizator pentru neamul nostru. Salvarea aproapelui - un țel comun, tărie de caracter, altruism. Să fim, ca întotdeauna, ce am fost și vom fi: oameni de omenie. Solidari, dăruiți, curajoși, iubitori ai aproapelui. Să fim adevărați români!
