Constatarea de mai sus - aflată la îndemâna oricărui cetățean, care a trăit și municit înainte de '89 - a făcut-o, acum, la împlinirea a 20 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, un român, cititor al ziarului, care, prin anii '70-'80, a lucrat, pe… șantierele patriei. „Pe atunci - spunea el - zilnic se făcea, se construia ceva, acum, invers, nu este zi în care să nu aflăm că se vinde (uneori, cu comisioane grase!), se distruge ceva. Ni se fură și pădurile."
Desigur, cunoscând și noi situația de atunci, și cea de acum, l-am fi contrazis, dar n-aveam cum și cu ce, așa după cum este greu să nu constați că, într-adevăr, „Toți cei trei președinți - escu (Iliescu, Constantinescu, Băsescu) n-au construit, la un loc, în ultimii 26 de ani, cât… Ceaușescu." Argumentele sunt atât de copleșitor în favoarea… „împușcatului" (cu bunele și cu relele sale, nu puține, desigur!), încât, a recurge la comparații, ar însemna o inutilă pierdere de spațiu și de timp…
Acum, la început de an 2016 avem o singură certitudine: că, cel puțin, în următorii 5 ani (din care unul, iată, a și trecut), avem un președinte fără -escu!, în persoana etnicului german, Klaus Iohannis, o premieră în România!
Dar, până a spune câteva cuvinte despre Klaus Iohannis - care, în discursul din Parlament, ce a marcat un an de la preluarea mandatului, a înlocuit „România lucrului bine făcut", sloganul său de campanie, cu „România educată" - să vizăm doar câteva din constatările cititorului nostru, de la începutul acestor rânduri. Înainte de '89, predominau muncitorii, acum, se înmulțesc șomerii, tinerii se stabileau la orașe, acum pleacă cu miile în străinătate. Cauza? Una singură: lipsa locurilor de muncă. Dacă, înainte de '89, pe vremea industrializării țării (bună, rea cum a fost ea!), orașele - și ele în plin avânt - atrăgeau, ca un „magnet" populația (tânără, mai ales), acum - în capitalismul de cumetrie - în orașe îi întâmpină șomajul, lipsa locuințelor. Tentația orașului era atunci mare, deoarece tânărul ajuns la oraș primea imediat loc de muncă, adeseori, un apartament, încât, nu doar cei din prima generație de țărani (ajunși orășeni) aveau o „bună bază de plecare" în viață. Or, acum, în capitalism, lipsindu-le aceste avantaje (până la urmă, normale!)pleacă pe rupte în străinătate, fenomen, inexistent înainte de '89!
Urmarea? Conform statisticilor, România se caracterizează deja printr-un grad redus de urbanizare, iar în afara granițelor se află deja circa 3,5 milioane de români. Un studiu al Institutului de Cercetare de piață Gfk România - citat de Agerpres - ne spune că aproximativ 2 la sută dintre orășenii în vârstă de peste 15 ani declară că doresc să se stabilească în străinătate.
Întrebarea este: i-a păsat cuiva de acest lucru, în ultimii 26 de ani? Deloc! Din păcate, deocamdată, contractul României cu modernitatea pe care credeam că l-am semnat încă din primele luni după Revoluție (cu Ion Iliescu, președinte), rămâne încă și astăzi o vastă neîmplinire, cu prea lucruri vechi și prea puține lucruri noi. De aceea, la 26 de ani de la Revoluție, asistăm la paradoxuri, precum: creștea economia, se accentuează sărăcia, te îmbogățești dacă… maglești, dar sărăcești și dacă muncești! Ele (paradoxurile) au o explicație: în perioada analizată au avut loc multe schimbări „de formă", nu, însă, una esențială: cea de fond! În esență, dacă ne referim și la ce a fost rău înainte de '89, neschimbată a rămas la români (dar, mai ales, la politicieni!) mentalitatea. Potrivit observatorilor independenți, principala problemă a Românei de azi sunt mentalitățile majorității populației și, pe cale de consecință, a politicienilor „emanați". Dată fiind, deci, situația, mulți s-au și întrebat: va marca, oare, cel de-al patrulea președinte al României - fără -escu -, măcar un început, în acest sens, prin atitudine și comportament?
„Cred că România educată - declara Iohannis în plenul reunit al Parlamentului - trebuie să devină un nou proiect de țară, pe care să-l asumăm și să-l ducem la bun sfârșit. Ceea ce înseamnă că față de anul trecut, Iohannis a înlocuit România lucrului bine făcut", sloganul său de campanie, cu „România educată". Proiect de țară ce l-ar vrea asumat de toți factorii politici, dar și de societatea civilă. Privind retrospectiv, punctul esențial îndeplinit de Klaus Iohannis a fost acela a unei politici „fără scandal." Asta, dincolo de câteva conflicte ca fostul premier Victor Ponta. Întrebându-se retoric: „de ce nu răspund la atacuri cu aceeași monedă", el a răspuns, în Parlament: „Sper că, onorând promisiunea de a face politică altfel, am dat un răspuns acestei întrebări." Iohannis crede că și-a atins scopurile în primul an de mandat, enumerând votul prin corespondență, schimbarea legislației partidelor politice și, nu la urmă, continuitatea și predictibilitatea în politica externă, vizitând 14 țări.
Și, totuși, unii… „răutăcioși" spun că, în ultima perioadă, Klaus Iohannis este tot mai criticat pe pagina sa de Facebook; iar unii comentatori, că „a pierdut șansa vieții sale, de a fi un altfel de președinte decât Băsescu." Și asta pentru că nu și-ar fi folosit influența pe care o are în soluționarea multor probleme sociale cu care se confruntă populația! Ce-i drept, în plenul reunit al Parlamentului, Iohannis a declarat că așteaptă de la noul Cabinet o guvernare responsabilă: o creștere economică, despre care să nu vorbim doar în termeni statistici și de date, ci una care să se reflecte în viața de zi cu zi, în nivelul de trai al fiecărui român."
… Vom trăi și vom vedea! Un lucru este cert: anul 2016 este unul electoral. Însă, alegerile vin și trec, președinții se schimbă unii cu alții, dar sărăcia, încă, rămâne. asta este - în ce privește populația - cam tot ce poate contabila și actualul președinte al României. Că-i cu - escu, că-i fără - escu!și-l cheamă Klaus Iohannis!
