„Parcă mai era ceva… parcă mai era ceva", își ziseră cetățenii, în ajun de sărbătoare, după ce goliseră, voioși, supermarketurile, piețele de zi, băcăniile și aprozarul din cartier. Ce să fie, ce să fie, că sigur mai e ceva, se frământară ei. Aha! - își amintiră, în cele din urmă tradiționalul îndemn din bătrâni: „Nu uita, când ești voios, române, să fii bun! Asta era, deci.
…Încât, ca la un semn, duioșia, generozitatea, iertarea aproapelui, milostenia și alte virtuți s-au revărsat, din plin, peste toată populația, peste facebook și de acolo, direct pe micile ecrane. Ningea cu fulgi mari de bunătate, compensând lipsa fulgilor de zăpadă, spre satisfacția profesională a meteorologilor, care, de data asta, n-au mai dat-o în bară cu prognozele.
Tonul la bunăciune l-au dat chiar deputații și senatorii: în prag de sărbătoare, ei s-au cadorisit cu pensii și indemnizații măricele. Voioși și buni nevoie mare, ei s-au gândit că nici primarilor și consilierilor comunali, municipali și județeni nu le-ar strica ceva în plus la venitul lunar net. Așa o armonie între legislativ și executiv - mai rar, cu toată separația puterilor în stat.
Întorși de la Bruxelles, unde au studiat impactul salariului minim asupra mediului înconjurător, tehnocrații ne-au dat și ei o veste bună: acesta (salariul) va crește. Bine, nu chiar acum, ci, vorba poetului, „în mai, când rozele-nfloresc". Cetățenii să mai aibă răbdare, cei fără niciun fel de venit să se mai hrănească cu rădăcini, să mai vâneze acolo, un iepure, o rață sălbatică, un fazan, după cum a recomandat un secretar de stat la Finanțe.
De fapt, bunătatea generală a început pe la Ignat, când televiziunile ne-au arătat cum își taie cetățenii porcul. Imediat după comiterea faptei, un nene i-a relatat reporterului cât de cuminte, de înțelegător și de inteligent fusese godacul, doar că nu vorbea. Încât ne-am și întrebat, cu lacrimi în ochi: de ce, de ce l-ați tăiat?
De pe rețelele de socializare felicitările și gândurile bune au curs gârlă: dl Iohannis, căruia aveai impresia că tocmai îi căzuse pendului lui Maxwell pe picior, ne-a anunțat, printre dinții încleștați, că 2015 a fost „anul recâștigării normalității" și că „au fost puse bazele unei reconstrucții profunde". Pesemne așa se vedea din Florida, unde butona dânsul pe facebook. De Crăciun, dna Gorghiu, numai zâmbet, pe fundal cu brad împodobit, a zis și dânsa că fie ca bunătatea și bucuria și etc. să se reverse și să ne cuprindă și să ne învăluiască și etc, precum pe facebook-ul dânsei, așa și pe facebook-ul poporului. De Anul Nou, nu mai era chiar așa de duioasă, internetul surprinzând-o pe centura ocolitoare a Capitalei, de unde tuna și fulgera împotriva drumarilor, edililor și tuturor celor care n-au fost în stare, timp de peste un sfert de secol, să rezolve problema infrastructurii rutiere.
…Românii, însă, cuprinși de bunătate, s-au distrat pe cinste (în valoare de aproape 40 de milioane de euro, așa săraci și rupți în… biiip cum îi arată statisticile europene): pensiunile din Maramureș au fost pline până la refuz, agenții economici oferind „pachete" de servicii consistente, inclusiv mersul la biserică pentru iertarea păcatelor. Moroșencele, în costume populare nou-nouțe, machiate, pensate și coafate, își vârau mâinile până la coate în aluat, să le arate oaspeților cum se prepară cozonacii tradiționali, în timp ce mândri flăcăi pregăteau vițel la proțap, „în sos brun, spaniol". Hotelurile de pe Valea Prahovei, arvunite încă din vară, au fost doldora de turiști, patronii făcând față cu greu valurilor de drumeți pe care, dacă mai ținea mult bairamul, s-ar fi văzut nevoiți să-i culce câte doi în pat, ca la spital.
Cât despre televiziuni, parcă s-au vorbit între ele să ne aducă în pragul disperării: atâta prostie cu ștaif, bășcălie vulgară, prost gust și maimuțăreală cu pretenții de umor n-am mai pomenit… de anul trecut. Niște realizatori, de plidă, au avut proasta inspirație să organizeze un „show", de zile mari - ziceau ei - în care protagoniști erau propriile lor odrasle. „Vedetele" și „vedeții" se topeau de duioșie la toate obrăzniciile și prostioarele ieșite din gurițele acestor „domni Goe" , pe care cum o să-i crească așa o să-i aibă, dar n-am înțeles ce vină aveau telespectatorii de au fost nevoiți să le îndure scălămbăielile. Pe un post vecin și concurent, un cetățean a aberat vreme de aproape o oră despre cum a decedat el și a luat-o pe un drum plin cu aburi, unde s-a întâlnit cu alți oameni, care și ei erau într-un nor de aburi, și s-au dus ei ce s-au dus, orbecăind - era un abur de nu se vedea mort cu persoană - și după aceea, totuși, s-a întors pe pământ, umezeala fiind, pesemne, cam sufocantă, și a reintrat în propriul corp fiindcă avea cinci copii de crescut, or n-ai cum să le asiguri traiul zilnic hălăduind prin aburi. Totuși - ne-a asigurat dânsul cu părere de rău - e interesant să te vezi tu pe tine în coșciug. Nu, mersi. Pe alt post văzurăm zeci de tineri însurăței, aliniați, câte doi, la Poarta Sărutului, unde preotul îi cununa în mod romantic. Solicitat să comenteze momentul, un mire a zis că „e frig, da' se merită". (Păcat că marele Brâncuși n-a apucat să realizeze și Poarta Divorțului.)
Nici posturile de raio nu s-au lăsat mai prejos, oferind cetățenilor posibilitatea de a dedica diverse melodii celor dragi. „Pentru unchiu Ghiță din Vătava, pentru tușa Cheță cu familia din Ibănești și pentru toți care mă cunosc de aicea de la noi din sat și din toată țara", s-a exprimat un ascultător, iar un Ștefan, supărat că l-au uitat neamurile de ziua lui onomastică, și-a dedicat singur, nu se știe de ce, „Mă dusei să trec la Olt", el locuind în județ la noi.
În rest, slavă Domnului, sărbătorile au decurs normal: câteva sute de petrecăreți au ajuns la spital, pe bază de ghiftuială și aghezmuire; câteva gospodării s-au făcut scrum; în ciuda interdicțiilor de la ISU, pocnitorile au pocnit în voie; un bărbat i-a înfipt nevestei cuțitul în inimă, după ce, în prealabil, băuseră împreună și se veseliseră timp de peste trei decenii; și pe șosele, veselia a fost la ea acasă, vitezomanii au băgat viteză și au intrat cu mașinile în stâlpi și în șanțuri.
Ce mai încoace, încolo, „au fost puse bazele unei reconstrucții profunde", vorba dlui Iohannis, și rezultalele se și văd, așa că, mai sunați din zurgălăi și pocniți petarda, măi! Hăi. Hăi.
