„TIMPUL TRECE REPEDE, este scump. A trecut o clipă, au trecut două, AI FĂCUT PAȘI SPRE MORMÂNT. Cu timpul care a trecut NU te mai întâlnești. Folosiți timpul în folosul sufletului vostru, pentru viața de dincolo, nu-l pierdeți cu lucruri care NU ajută sufletul. NU VĂ IROSIȚI VIAȚA. Ea ne este dată spre desăvârșirea sufletului pentru veșnicie. Și chiar cele necesare pentru trup, ori de mâncați, ori de beți, în Domnul să le faceți, după cuvântul Sf. Apostol Pavel".
***
„Celui cu adevărat mare nu-i este greu să se smerească în fața oricui. Celui cu adevărat curat nu-i este greu să spele pe oricine. Celui cu adevărat sfânt nu-i este greu a face totul în tăcere și cu cea mai discretă duioșie. Cel cu adevărat iubitor va face întotdeauna totul cu plăcere, cu bucurie, cu blândețe, cu prietenie. Cel cu adevărat înțelept va păstra esența adevărului tuturor lucrurilor. Celui ce înțelege nu trebuie nici să-i faci mult, nici să-i arăți mult, nici să-i vorbești mult".
***
„OMULE! - Ai nevoie de forța aceea care a creat întregul univers, care îl susține; făcându-le să vibreze în armonie cu forța care l-a făcut pe Dumnezeu să-și trimită Fiul în lume pentru mântuirea omului; Forța prin care un biet păcătos poate deveni sfânt într-o clipă; Forța care sfințește, vindecă, învie un suflet, făcându-l asemenea Lui Dumnezeu... Știi tu omule ce-i această forță despre care îți vorbesc? IUBIREA! A iubi cu iubirea lui Dumnezeu înseamnă a acoperi căderea fratelui tău, a suferi împreună cu el, a câștiga inima lui prin dragoste și făgăduință. Înseamnă a dărui ceva din sufletul tău aproapelui".
Părintele SÂRBU CONSTANTIN (1905-1975), unul din marii preoți martiri ce au mărturisit credința ortodoxă în vremea prigoanei comuniste. Părintele martir Gheorghe Calciu, colocatar în celulă cu părintele Constantin spunea: „Se mișca încet, hieratic, cu vocea lui mică și domoală, asemenea unui sfânt părinte din secolul patristic, și când eram alături de el inima mea era în sărbătoare". S-a născut lângă Galați dintr-o familie săracă dar foarte credincioasă. Urmând firul unei vieți grele studiază Teologia, atât în Seminarul Teologic din București cât și la Facultatea de Teologie din același oraș. Alături de părintele Toma Chiricuță va petrece mulți ani și va dobândi foarte multă preoție și teologie. Este ctitorul Bisericii Sf. Împărați Constantin și Elena-Vergului din București. În anul 1954 este arestat și condamnat la opt ani și trei luni pentru „uneltire contra ordinii sociale", pătimind în închisorile din Jilava, Dej, Poarta Albă, Salcia, Gherla și Aiud. În 1964, odată cu eliberarea generală a celor închiși, vine în București și cu mari greutăți obține aprobarea de a sluji la Biserica de pe strada Sapienției. A fost urmărit și tracasat de ultracomuniști tot timpul, ceea ce a făcut ca în anul 1974, în zi de duminică, după ce a slujit ultima Sf. Liturghie, se duce la Domnul după o viață zbuciumată dar demnă, asemenea preoților martiri, adevărați slujitori ai Domnului.
Autor de citate:
- „Esența creștinismului: a te dărui și a dărui neîncetat altora lumină, pace și bucurie".
- „Să nu fim indiferenți, căci indiferența ucide".
- „Cine se măsoară cu Dumnezeu, acela își va găsi întotdeauna măsura smereniei sale".
- „În înțelepciune este totdeauna îndrăzneală, dar în îndrăzneală nu întotdeauna este înțelepciune".
- „Oricât de mare îți pare fericirea pe care ai putea s-o cumperi prin vânzarea binefăcătorului tău, nu o dori".
- „Iuda a plecat singur, dar s-a întors cu o gloată, căci URA reușește să-i strângă pe oameni mult mai grabnic decât dragostea, dar reușește să-i păstreze mult mai puțin".
„1001 CUGETĂRI"
