Undeva în Sicilia, călugărul Epifaniu a descoperit, într-o bună zi, că se bucură de o charismă din partea lui Dumnezeu: că poate picta nişte icoane făcătoare de minuni. Voia să picteze una care să fie capodopera sa: chipul lui Iisus. Unde să găsească un model care să exprime suferinţa şi bucuria, moartea şi învierea, divinitatea şi umanitatea? A pornit la drum şi a cutreierat Europa în lung şi-n lat. În zadar. Într-o seară a adormit tot repetând: „Doamne, faţa ta o caut. Nu-mi ascunde chipul tău!". A avut un vis: un înger îl ducea înapoi la fiecare persoană pe care o întâlnise, arătându-i câte un detaliu care făcea fiecare chip asemănător celui al lui Hristos: bucuria unei tinere soţii, nevinovăţia unui prunc, teama unui condamnat, forţa unui ţăran, bunătatea unei mame, spaima unui orfan, severitatea unui judecător, bucuria unui bufon, îndurarea unui preot, chipul bandajat al unui lepros etc.
Epifaniu s-a întors în atelierul său de la mănăstire şi a început să picteze. După un an, icoana lui Hristos era gata. A prezentând-o stareţului şi confraţilor săi cu multă bucurie. Toţi au rămas uimiţi şi au căzut în genunchi. În zadar l-au întrebat pe Epifaniu cine îi fusese model.
Să nu căutăm chipul lui Hristos într-un singur om, ci să căutăm în fiecare om câte ceva din chipul lui Hristos!
Din volumul „POARTA RAIULUI" - ofertă nelimitată, apărut la Editura „Vatra Veche", 2016. Cartea se găseşte la Catedrala Mare
