6 ianuarie: Boboteaza

Distribuie pe:

Boboteaza sau Epifania este sărbătorită la 6 ianuarie de către bisericile Ortodoxă şi Catolică. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în Ajunul Crăciunului. În greceşte, cuvântul Bobotează este Teofanie sau Epifanie, care se traduce prin „Arătarea Domnului", adică a Sfintei Treimi.

Ortodocşii comemorează botezul lui Iisus în râul Iordan, văzut ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului). Biblia îl menţionează pe Ioan Botezătorul, considerat de creştini drept înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care a propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăinţă. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din păr de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfăţişându-ni-l pe Botezător cu părul şi barba lungi. Considerându-l prooroc, locuitorii din Ierusalim şi din întreaga Iudee se strângeau în jurul lui, pentru a-i asculta cuvintele şi mai ales pentru a fi botezaţi de el în râul Iordan.

Ioan le cerea, înainte de a-i boteza, să-şi spovedească păcatele şi să se pocăiască, spunându-le că el îi botează doar cu apă, dar „cel care va veni după el" îi va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. Despre „cel care va veni după el", Ioan spunea că acela este mult mai mare şi mai puternic decât el.

Evanghelia relatează că şi Iisus a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: „Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce va spăla păcatul lumii!". Conform acestei relatări, ieşind din apa Iordanului, Iisus ar fi spus: „Cerurile s-au deschis şi duhul lui Dumnezeu s-a vărsat, coborându-se ca un porumbel şi venind peste el. Şi glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit»".

Boboteaza este, deci, una dintre cele mai importante sărbători ale anului pentru creştini. De obicei, în această perioadă este foarte frig în România, de aceea este des folosită expresia „gerul Bobotezei".

În localităţile aşezate pe malul unui râu, pe malul Dunării, sau pe ţărmul mării, se obişnuieşte ca preotul, cu ocazia slujbei ce se face acum, să arunce o cruce de lemn în apa foarte rece, uneori chiar îngheţată, după care sar câţiva flăcăi curajoşi, pentru a o aduce înapoi. În toate bisericile ortodoxe, preoţii sfinţesc Aghiasma Mare, cu care „botează" apele, oamenii, animalele şi casele. Această tradiţie face parte din multe altele în legătură cu Boboteaza, încărcate de practici magice şi obiceiuri agrare preluate în creştinism din tradiţiile anterioare, precum fertilitatea, purificarea, cinstirea apei şi a focului. Boboteaza este, astfel, şi o sărbătoare dedicată purificării naturii şi mai ales a apelor, de forţele răului. Peste obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a Crucii s-au suprapus şi multe practici profane, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor, pentru alungarea duhurilor rele, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de tot felul de strigături şi zgomote. Toate acestea au în general un rol de curăţire şi de îndepărtare a răului. Tradiţia ortodoxă cere ca acum să se mănânce piftie şi grâu fiert şi să se bea vin roşu. 

Lasă un comentariu