Am avut ocazia să vizitez a doua oară ţara cu o economie independentă, considerată cea mai „pretenţioasă", separată de continentul nostru, dar şi de restul lumii, din punct de vedere administrativ, care posedă cea mai frumoasă capitală economică posibilă din lume - Zürich - de o splendoare de nedescris, absolut ireală, dar în zona muntoasă şi aşa-zis rustică, în Bilten, sătucul unde anual se ţine conferinţa creştină, având un relief şi o vegetaţie asemănătoare României, unde orice român se simte… acasă. Aşa au declarat despre Elveţia, în interviuri şi în cărţile lor, actualul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, profesorul „îndrăgostit" de francofonie, în cel mai recent interviu, în care afirmă că primul contact cu străinătatea a fost chiar Elveţia, complet altă lume, ca prosperitate şi civilizaţie, după care a vrut să emigreze… revoluţia din '89 prinzându-l „cu actele pe masă". A scris chiar o lucrare despre Zürich, dar şi actriţa-regizoare, instructor de arte marţiale, Andra Negulescu, a cărei carte autobiografică „Alma", este pe cale de apariţie, unde scrie că în Elveţia şi-a găsit adevărata linişte sufletească… într-un templu. Cu foarte multe biserici şi castele, este considerată cea mai frumoasă, pitorească, bogată, dar şi încărcată de spiritualitate ţară a lumii. Eu am ajuns acolo printr-o invitaţie de la doctoriţa Carmen Buhnilă, gorjeancă devenită târgumureşeancă „prin adopţie", alături de care am vizitat Zürich-ul. Cei din misiune, peste 3.000 prezenţi din toată Europa, ca şi cea care a vizitat mai multe capitale europene decât mine, au afirmat, din nou, că aceasta este „ţara în care curge lapte şi miere". Pentru felul în care s-a desfăşurat conferinţa, la care a cântat binecunoscutul „Eurochor", timp de trei zile, merită felicitări cei din Voiteg, pastorul Hans Koller, Cristina Nicolae şi Florina Vâlciu, din Timişoara, unde are sediul Misiunea din România.
Misiunea Kwasizabantu este o misiune evanghelică independentă care a luat fiinţă dintr-o mişcare de trezire spirituală din Africa de Sud. Numele Kwasizabantu vine din limba zulu şi semnifică „locul unde oamenii găsesc ajutor". Îi mulţumim Domnului pentru Trezirea prin care oameni din toate neamurile pot să vadă lumina Sa mare şi pot veni să găsească odihnă la umbra Sa. Cedrul a fost ales ca emblemă - o oază în care oamenii pot renaşte, pot fi învioraţi şi însufleţiţi de Domnul. În Corinteni 6.14 , 7-1 Domnul ne dă promisiunea minunată că va umbla şi va locui între noi. Aceasta este trezirea - să trăieşti în prezenţa lui Dumnezeu şi să cunoşti acea relaţie intimă cu El. Dorinţa noastră pentru fiecare este ca relaţia noastră cu El să rămână sănătoasă şi noi să nu permitem nici celui mai mic lucru să vină şi să ne despartă de El. Să cunoaştem acea umblare intimă cu El, în care suntem conduşi de El şi să experimentăm sălăşluirea Duhului său Sfânt, astfel încât Domnul să se poată glorifica prin noi. Domnul să ne dea har să îi rămânem credincioşi până la sfârşit!
M-a impresionat din nou modul în care am fost primiţi, cazaţi, hrăniţi… respectaţi. Ne-am întors cu totul altfel acasă, încărcaţi spiritual, dar şi fericiţi sufleteşte.
