Auzite, citite, văzute, gândite şi scrise

Auzind că jihadiştii nu-i măcelăresc pe acei creştini care ştiu să recite măcar câteva versete din cartea lor sfântă, un coleg în ale gazetăriei răsfoişte de zori Coranul, pentru început reuşind să memoreze cuvinte precum: „habibi", „Allah", „akabar" şi „Salam aleicum". Ceea ce, să recunoaştem, e cam puţin ca să nu o păţească rău de tot. Dar tipul insistă, grăbindu-se. Ştie el de ce, din moment ce s-a împuţinat frica în Dumnezeu? * Dialog telefonat, în miez de noapte, dintre două prietene: - Ce faci, te uiţi la televizor? - Sunt atâta de obosită, încât se uită el la mine, nu eu la el! * Se spune despre Horaţiu Mălăele (1952) că este nu numai un actor deosebit de talentat şi de spontan, dar şi un iscusit caricaturist. Şi nu-i de mirare de vreme ce e gorjan, deci „sudist", originar din satul Tehomir. Greu de găsit la un ardelean ca mine atâtea calităţi adunate la un loc! * Ştiam despre scriitorul Cezar Petrescu(1898-1961), autorul romanului emblematic al literaturii române „Întunecare", că se trăgea din localitatea care a dat numele vestitei podgorii a Cotnarilor. Nu ştiam, însă, că a avut, oficial, cinci neveste!. Să nu fi aflat el că te poţi culca lângă o femeie şi fără acte în regulă!? Nu de alta, dar soţiile devin, după o vreme, obositor de plictisitoare, amantele niciodată. * Polonezul Henryk Adam Sienkuewicz (1846-1916), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1905), autorul romanelor „Fluviu" „Cavalerii teutoni", „Potopul", „Prin foc şi sabie" şi „Quo Vadis", a zis o vorbă mare: „Mai bine un duşman sincer, decât un prieten viclean." * I-a ascultaţi ce frumuseţe de proză versificată, fără autor cunoscut: „De atunci trecură un mănunchi de ani, de când ne plimbam pe sub castani. Cu lacrimi reci ne umezeam iubirea, la umbra ninsului florilor de castani. E toamnă aurie, iar gutuii îşi rotunjesc fructele şi-şi înzecesc aromele pentru cămările iernilor". Şi mai departe: „Dulci arome şi parfumuri în bucate şi în roadele pământului"; „Ape «rupte» de stânci, născând în urma lor adânci cascade înspumate şi învolburate". * Spicuiri din Sfânta Evanghelie: „Domnul Dumnezeu i-a zis lui Adam: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine. Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat, căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce». «Şi a pus Adam femeii sale numele de Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.»" * Străinii spun despre români că sunt simpatici, iar noi spunem despre noi că suntem proşti de buni. Doar câteva exemple: principalele bogăţii ale subsolului sunt în mâinile străinilor de ţară, inclusiv aproape jumătate dintre pământurile fertile şi din cele acoperite cu păduri. Calculat matematic ceea ce au furat hoţii lor şi ai noştri, suma pagubei depăşeşte fabuloasa sumă de 1000 de miliarde de euro! Cine mai ştie exact şi precis, cât a fost de bogată România, cu 25 de ani în urmă, şi cât e ea de furată şi săracă acum! Sunt gazetari şi politicieni care scriu şi vorbesc cu limbajul din cel mai prost lemn românesc. * Dintre toate tenismenele lumii, doar românca noastră aromână Simona Halep îşi face sfânta cruce ortodoxă pe frunte şi pe piept, de la dreapta la stânga, indiferent dacă câştigă sau pierde! Un motiv în plus de a o îndrăgi. * Când iarna stătea să intre în sat, înserarea se aşaza mai devreme în casele bătrânilor ţărani. * Când eram eu copil-elev şi adolescent-licean, în recreaţii ne jucam mini-fotbal şi leapşca, acum se fumează pe gură şi se dă fum pe nas. Iar, unori, în loc de tutun se pipă marihuana şi alte etnobotanice, adevăraţii protagonişti nefiind băieţii, ci fetele. * O „glaje" (sticlă) de trei-sfert de litru, plină cu ţuică. Pe eticheta ei, frumos colorată în roşu, galben şi albastru, mai marele pălincarilor sălăjeni, horticultorul-inginer Grigore Ardelean a aşezat poza unei livezi de pruni cu fructe brumării date în pârgă, iar alăturat a scris mărunt de tot: „Ţuică întratât de tare încât o simţi şi în izmenele nădragilor iernilor geroase".

Lasă un comentariu