Tradiţii, datini şi obiceiuri din străbuni

În munte, la Tălmăcel

Cea mai apropiată dintre ele a fost şi este, de mai bine de un secol, datina din cea de a doua zi a Bobotezei. Respectiv: cea din dimineaţa zilei de astăzi, joi, 7 ianuarie, atunci când românii credincioşi sărbătoresc, în cuminţile lor biserici, Soborul Sfântului Proroc Ioan Botezătorul. Fi-va tot la fel şi la Sfânta Liturghie a tânărului preot David, pornită din altarul de la 1777 al bisericii satului Tălmăcel, aşezare mândră, pitită în căuşul apelor şi pădurilor de la începutul urcuşului spre înalta şi lunga Mărginime a Sibiului.

După ce mai toată noaptea au împodobit carele alegorice, bunicii, taţii, fraţii şi unchii ficiorilor-călăreţi trec, odată cu ivirea zorilor, la ţesălatul cailor şi la periatul şi împletitul coamelor, după care mamele, bunicile şi mătuşile acestora aşează pe spinările late ale cailor cele mai preţioase ţesături scoase din vechi lăzi de zestre.

Când, pe la orele amiezii, îngânându-se-va blânda tânguire a clopotelor de aramă cu ritmul lin al cântului de toacă, din susul satului vor prinde a coborî veselele alaiuri ale băieţilor-călăreţi şi ale fetelor, „cocoţate" între loitrele căruţelor trase de mândri şi făloşi cai ai grelelor poveri. Este momentul când preotul, însoţit de cei mai bătrâni şi înţelepţi locuitori ai satului de munte, îi invită pe Ioni, Ioane şi Ionele, în locul numit „La Moară", pentru a le cinsti numele prin aşa zisa „udare" sau „înmuiere" a încălţărilor picioarelor în apa limpede şi rece a râului de munte, sfinţită, în ajun, cu agheasma Apei celei Mari a Bobotezei Domnului. Peste toată veselia şi larma „udătorilor", se va auzi cântând tot ce însemnă diplă, vioară, clarinet, acordeon, fluier şi saxofon. Şi ca şi în alte dăţi, îi vom privi şi admira cât sunt de veseli şi de frumoşi băieţii şi fetele, cei care parcă se întrec în a-şi etala mândrele lor haine româneşti! Mai vezi aşa ceva de încântător ochilor şi inimii tale, doar la festivalurile verilor şi toamnelor ţăranilor-oieri din Gura Râului, Jina, Tilişca şi Răşinari!

Pe Olt, la Cârţa

La o distanţă de numai o prea scurtă zi şi o prea lungă noapte geroasă de iarnă, suntem invitaţi într-o altă mândră aşezare sibiană. De data aceasta, din vecinătatea streaşinei împădurite şi înzăpezite a falnicilor munţi Făgăraş. Astfel că mâine, vineri, în a opta zi a lunii ianuarie şi a noului an, potrivit unui vechi obicei, locuitorii comunei Cârţa vor „scăpa" de tutela Primăriei şi a consilierilor locali, stăpânii ei devenind feciorii acestei comune, deghizaţi în urşi şi în oameni burduhoşi, măzgăliţi pe obraji cu negreala sobelor şi cu crema ghetelor. Îmbrăcaţi în haine peticite şi în încălţări scâlţâiate, şi având la îndemână bice cu plesnitori, precum şi zgomotoase talăngi, clopote, tobe şi buhaie, componenţii întregului alai vor străbate uliţa mare a aşezării, dansând şi făcând multă larmă. În felul acesta, atât de original, ei încercă să alunge spiritele rele, pentru a lăsa loc celor mai îmbucurătoare speranţe, cum ar fi: belşug pe ogoarele ţăranilor, nunţi cât mai frumoase şi căsnicii multe şi trainice; bătrâni înţelepţi, copii cât mai numeroşi şi sănătoşi la casa oamenilor tineri, peşti mari prinşi în undiţele pescarilor, iar în vremea secerişului, în chiar ziua sărbătorii creştine a Sfântului Proroc Ilie, cununi cu grele spice de grâu în pridvorul caselor, precum şi snopi cu nemiluita în tinda şurilor, apă îndestulătoare, limpede, rece şi bună de băut în fântâna de la răscruci de drumuri de hotar, săpată în memoria vestitei cântăreţe de muzică populară Maria Tănase, a cărei mamă, Ana Munteanu, era fiică de ţărani din acest mândru sat de munte.

Precizăm că localitatea sibiană Cârţa era întemeiată de călugării cistercieni la începutul secolului al XIII-lea. De asemenea, că este situată pe malul stâng al cursului mijlociu al râului Olt, nu departe de locul unde se află Complexul Turistic „Castel 2000", de pe şoseaua naţională Braşov-Făgăraş-Avrig. Acolo se află punctul geografic, menit să marcheze, simbolic, începutul urcuşului în serpentine abrupte a Trasfăgărăşanului, şosea considerată, la fel ca şi Transalpina, printre cele mai spectaculoase zece astfel de drumuri din întreaga lume. Şi cum ne aflăm în plină iarnă, iar cea mai dificilă porţiune rutieră a Transfăgărăşanului este închisă vreme de opt luni pe an, ne vom urca în telecabina care face legătura, pe cablu, între două atractive complexe turistice alpine din nordul Munţilor Făgăraş: Bâlea Cascadăşi Bâlea Lac. Odată ajunşi în vecinătatea vestitului lac glaciar, vom putea admira atât frumuseţea hotelului şi restaurantului de gheaţă, cât şi încântătorul peisaj al iernii.

Alte două invitaţii: Trecând prin Cârţişoara, aşezarea natală a lui Badea Gheorghe Cârţan, faceţi-vă timp să vizitaţi Casa Memorială-Muzeu a acestui ţăran-cărturar, pentru că duminică, 24 ianuarie, se vor împlini 186 de ani de la naşterea sa. Şi, apoi, nu trebuie uitat că urmează tradiţionala „Fugă a lolelor", de pe străzile oraşului Agnita.

Fi-va atunci: duminică, 31 ianuarie.