1. „Dumnezeu este plin de taine. Este necuprins şi necercetat, şi aşa cum spun proorocii din vechime «şi-a pus întunerecul acoperemânt». Dacă cercetăm unele dintre creaţiile Sale care au simţuri tainice, în mod indirect simţim cu cât mai tainic este Dumnezeu. Desigur, toate cele create ascund taine care ne fac să medităm mai adânc la înţelepciunea creaţiei şi a Creatorului. Ţestoasa de mare, acest animal impresionant, ajunge la o greutate de până la 500 de kg şi este utilă omului datorită cărnii, ouălor şi carapacei sale. Când soseşte momentul împerecherii pleacă din adâncul oceanelor şi pornesc în marea călătorie de mii de km, îndreptându-se pe anumite plaje, pentru a-şi depune ouăle. În Insula Europa din Madagascar, apar în felul acesta aproape un milion de broscuţe ţestoase. Toate se îndreaptă imediat spre ocean, iar apoi fac lungul drum de mii de km spre locul de unde au venit mamele lor. Cum? Prin ce minune? Cine ne poate explica? Dar... Dumnezeu este plin de taine".
***
2. „Anghilele sunt o altă minune divină: Din gurile de vărsare a unui râu din Europa se revarsă în mare mii de anghile. Oare încotro se îndreaptă? Pe drum se întâlnesc cu numeroase bancuri de peşti, dar ele îşi urmează propriul drum spre Marea Sargasselor, aflată între Antile şi Bermude. Acolo, la mare adâncime, fiecare femelăva depune până la opt milioane de ouă, fiecare dintre icre fiind înconjurată de o picătură de ulei care îi permite să pluteascăşi să rămână impermeabilă. Puietul va găsi curentul cald al Golfului Mexic şi, urmându-l, va ajunge, după un drum de 5.500 km, în Europa, unde puieţii se împart în două grupe: una se va stabili lângă ocean, cealaltă va urca pe râuri, departe. Anghilele din primul grup vor deveni masculi, iar cele din al doilea, femele. După 11-15 ani, vor începe marele exod, îndreptându-se spre locul de baştină, adică spre Marea Sargasselor pentru a depune icrele sau pentru a muri. Cum? Dumnezeu este o mare taină. Viaţa acestui peşte este plină de taine, făcând mintea omenească să se smereascăşi să-şi recunoască limitele".
***
3. „Porumbeii sunt nişte păsări cu totul misterioase, ca să nu zicem tainice. Au un simţ necunoscut care îi ajută să se poată orienta în cele mai grele condiţii.
Oricum s-ar îndepărta de cuib, reuşesc mereu să găsească drumul de întoarcere. Au o capacitate de orientare care nu se mai întâlneşte la alte vieţuitoare. Nu degeaba erau folosiţi pentru transmiterea mesajelor în războaie sau diferite misiuni secrete. Au capacitatea de a prevesti cutremurele cu săptămâni înainte, pot simţi sunete de joasă frecvenţă, pot percepe schimbări ale presiuni atmosferice, pot vedea unde luminoase care nouă ne sunt invizibile, pot folosi înălţimea la care se află soarele şi câmpul magnetic al pământului, se pot orienta după poziţia lunii. Cugetătorul creştin va aprecia porumbelul ca făcând parte din istoria lui Noe, Psalmii lui David, Cântările lui Solomon, în cuvintele lui Hristos: „Fiţi blânzi ca porumbeii", şi mai ales în evenimentul Botezului, Sfântul Duh, arătându-se în chip de porumbel. Toate aceste taine, fac însă parte din adâncul neîntrecutei înţelepciuni ale lui Dumnezeu". „Minunile creaţiei "- Ed. Bunavestire, Bacău, 2001.
Preot stareţ DANIIL GOUVALIS (- 2009), Monah arhimandrit, scriitor bisericesc, gânditor creştin ortodox. A fost un om al lui Dumnezeu, cu multe harisme duhovniceşti, fiind considerat sfânt de către mulţi dintre fiii săi duhovniceşti. Era un credincios deosebit dintr-o mică suburbie a Atenei, numită Malakasas. Prima sa întâlnire cu sfinţenia a fost cu părintele Paisie Athonitul, duhovnicul lui, care a trecut la cele veşnice exact cu 15 ani înainte. A vizitat Muntele Athos, care l-a marcat cu totul deosebit din punct de vedere spiritual. Stareţul Daniil era un om cu profundă educaţie teologică, cultivând fiecare virtute şi a călăuzit foarte mulţi ucenici cu smerenie şi preţuire în lumina credinţei ortodoxe şi a evlaviei. A scris foarte multe cărţi şi a fost membru al comitetului sinodal al Bisericii Greciei. Cea mai celebră carte este IERUSALIMUL DE SUS, în care îşi exprimă dorinţa fierbinte de a intra în rai şi de a fi cu sfântul Trifon şi Sfânta Paraschiva, protectorii săi duhovniceşti. A fost cunoscut ca o fire darnicăşi urmând exemplul sfinţilor, nu a păstrat nimic pentru sine din averile sau banii săi, împărţind totul celor nevoiaşi. A murit în linişte şi pace după cum a şi trăit, fiind înmormântat în Milesi, lângă locul unde s-a născut.
„1001 CUGETĂRI"
