„Veghe" de Lazăr Lădariu, superbă pledoarie de publicistică angajată!

Impresionantul tom de 700 de pagini, format A4, ce poartă inspiratul titlu „Veghe", scris de cunoscutul publicist Lazăr Lădariu, este surpriza editorială ce încheie 2015, un an calendaristic bogat în evenimente „și mai bune și mai rele", cum ar spune poetul.

Apărută la editura omului de cultură Nicolae Băciuț, „Vatra Veche", cel care a fost și lector, dar și aranjor în pagină și realizator al copertelor, cartea cuprinde o sumă de câteva sute de articole, scrise de redactorul-șef al cotidianului „Cuvântul liber",

Lazăr Lădariu, apărute în ziarul românilor din județul Mureș, în marea majoritate ca editoriale, în perioada 4 ianuarie 2013 - 23 octombrie 2015.

 Desigur, unii vor spune: „Nimic nou sub soare!". Așa este și în același timp este altfel. Este altfel, fiindcă „Veghe" nu este doar o simplă carte de publicistică, scrisă de oricine, oriunde și oricând. Este o carte de publicistică scrisă de unul dintre cei mai buni publiciști și comentatori de presa scrisă la ora actuală din țara noastră - și o spun fără reținere și fără complexe -, scrisă într-un timp zbuciumat, dintr-un „colț" de Românie, aflat sub imperiul unor aberante revendicări și întâietăți, dar și al unor acțiuni, în contextul acestora.

Lazăr Lădariu este un comentator excepțional, de „24 de carate" aș spune, care dintotdeauna și-a luat în serios meseria de ziarist, mai ales în latura responsabilității sale, de „curea de transmisie" și redări ale evenimentelor către cititori, inclusiv în laturile sale informative și educative. Articolele inserate nu sunt doar simple consemnări de evenimente, luate la „temperatura" imediatei întâmplări, ci sunt adevărate lecții-școală de publicistică, unde documentarismul și punerea evenimentelor într-un context social și istoric sunt liniile de forță ale acestora. Cititorului, avizat sau neavizat, i se deschid perspectivele înțelegerii evenimentelor, nu doar conjunctural, cât contextual, în perspective de timp și spațiu mult mai largi, Lazăr Lădariu fiind, în acest sens, nu numai ziarist, ci și profesor și îndrumător, materialele sale nu numai informând, ci și explicând, într-un limbaj doct și popular, în același timp, capabile de a fi înțelese „de la vlădică la opincă". Atitudinea sa este și aceea a unui curaj exemplar, de „om al cetății", locuitor de nădejde al limbii române, de ins fără frică, ce nu precupețește niciun efort pentru binele poporului său și pentru România sa, „dodoloață". De aceea Lazăr Lădariu este ce este și cine este, bucurându-se de o mare apreciere, de un mare respect și popularitate în rândul mureșenilor și nu numai.

 Scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (cu zeci de cărți publicate, inclusiv de poezie, de cercetare istorică și literară etc.), membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, publicist cu peste 20.000 de articole publicate, fost membru în Parlamentul României, în două legislaturi, vicepreședinte național al PUNR, membru al Uniunii Naționale „Vatra Românească", președinte județean al „ASTREI" etc., Lazăr Lădariu trăiește, din plin, o viață angajată, aflată mereu „între Dumnezeu și neamul său". Ar fi foarte multe de spus despre articolele domniei sale, despre forța lor, de multe ori impresionantă, despre capacitatea lor de a reda evenimentele în „chei" surprinzător de actuale, în consonanță cu adevărul social și istoric. Ar mai fi multe de spus și despre activitățile sale de scriitor, de cititor și critic, de istoric și politician, de om de atitudine etc., dar spațiul limitat al unui astfel de articol nu-mi permite un astfel de „excurs" aliat. Mă voi opri la statutul de semnatar al unui semnal editorial, pentru o carte-document, unde găsim, deopotrivă, istorie, sociologie, civism, cultură și atitudine, totul într-o „supă" de bun-simț etic și estetic.

Voi reda în încheierea acestui „semnal" editorial, fără pretenții exhaustive, spusele lui Lazăr Lădariu de pe coperta a patra a cărții, spuse care îi creionează crezul său angajat: „Ca buni români, încrezători în spusele lui Emil Cioran: „O națiune își legitimează existența prin lupta pentru o idee istorică", așteptăm, de la noul an, alte promițătoare, dar și confirmate, răsărituri. Totul sub credință și lege strămoșească, cu încredere în Biserica Neamului și în Bunul Dumnezeu. Să mulțumim Tatălui Ceresc pentru tot ce ne-a dat, că ne-a apărat în fața urgiilor de tot felul! Noi, încercații vremurilor, cei care nu am învățat istoria din cărți, ci am trăit-o, să ne iubim pământul acesta, lăsat din moși-strămoși. Să iubim limba noastră sfântă, a Neamului nostru, așa cum ne îndeamnă, în „Testament", și Ienăchiță Văcărescu, lăsând acestui neam podoabă: „Creșterea limbii românești/ Și-a patriei cinstire!".  

Lasă un comentariu