VÂRSTELE TÂRNĂVENIULUI CU PARFUM DE LEGENDĂ

Târnăveniul, una dintre localitățile țării cuprinsă de fervoarea romantică a trecutului, mereu prezent în conștiința locuitorilor de azi, datat scriptic în a doua jumătate a sec. al XIII-lea, menționat pentru prima dată în anul 1278, sub denumirea de „TYCHEUM SENT MARTHUM", comună de tip rural, de la 1438 devenind târg, important Centru Comercial cu numele de Diciosânmărtin, aparținător COMITATULUI TÂRNAVA, din 1610 până în anul 1712, localitatea devenind sediul permanent al Comitatului, pentru ca ulterior, în anul 1912, Diciosânmărtinul să fie ridicat la rangul de oraș. Din anul 1913 Târnăveniul, se pare, a fost, al doilea oraș din România iluminat cu gaz natural, după București, primul oraș din lume iluminat cu gaz lampant.

 De la înființarea județului „Târnava Mică" și până în anul 1926, reședința județului a fost orașul Diciosânmărtin, pentru că mult mai târziu, în anul 1998, printr-o agreabilă recunoaștere, orașul să fie ridicat la rangul de municipiu.

 Frumoase sunt luminile bătrânului oraș. Frumoasă tinerețea lui de ieri, lângă tinerețea zilelor noastre. Dorit sau nedorit, acest epitet de largă circulație, și-a căpătat odată cu lunecarea anilor dreptul de a viețui în cele mai tainice fibre ale orașului de pe Târnava Mică, căruia îi găsim mereu echivalentul în conținutul bunelor tradiții: industriale, economice, culturale, creștine, sportive s.a.m.d. O reverberație de romantism a unui trecut mereu prezent în conștiințele târnăvenenilor de azi. Motiv de mândrie și de emulație, poate și de întristare, uneori, când ne gândim la prea multe rele din ziua de azi.

O citadelă a creației timpului și visului, un teritoriu geografic uman racordat la nobile metamorfoze ale țării. MUNCĂ. Vorba complexă, poate cea mai cuprinzătoare dintre cuvintele rostite de ființă umană. De felul cum a fost înțeles acest cuvânt, de atenția ce i s-a acordat, de ierarhia ce s-a fixat pe aceste locuri, a depins modul de existență, fericirea, toate împlinirile materiale și spirituale ale oamenilor acestui oraș. Aici, în orașul industriei Carbidului, clorosodicelor, bicromatului, ceramicei și materialelor de construcții, metalurgiei neferoase, energiei electrice, mobilei, munca a fost și este ridicată la rang de cinste. Aici, în acest perimetru al muncii, ale visurilor bunicilor și părinților noștri întâlnind atâtea unități economice, ți se pare că ei au spus tot. Dar dacă nu adăugi: oameni, muncă, viață, nu ai spus nimic. MÂINI, niște mâini uriașe. O mulțime de mâini ale acestor oameni au construit cărămidă cu cărămidă bogăția orașului de odinioară, reglând temperatura cuptoarelor în care carbidul, sticla, ceramicele, au devenit incandescențe; combinând secrete, substanțe în eprubetele numeroaselor laboratoare și stații pilot.

 Toate acestea oferă Târnăveniului, metaforic vorbind, numele emblematic de capitală a Carbidului românesc, o vastă și puternică platformă industrială, mai ales în domeniul chimiei, și nu în ultimul rând, a armoniilor de gând și faptă, de cântec, culoare și poezie, tot atâtea elemente ale unui oraș uitat astăzi și de Dumnezeu și de Autoritățile Administrative, pudrat de colbul roșcat al ruinelor vechii industrii, gratulate cu epitete romantice și patriarhale.

Orașul a moștenit de la vechiul regim o industrie puternică, saltul economic realizat în perioada 1950-1980 a descătușat energii nebănuite infuzând orașului o nouă tinerețe, cuprinzând profesii, meserii cu o mare încărcătură de cunoștințe tehnico-științifice, furnizând cadre competente întregii țări, al doilea oraș cu putere economică din județ. Apoi, după anul 1989, încet, dar sigur, Târnăveniul a ieșit din circuitul economic de performanță, decăzând treptat din importanța sa, prezentând imaginea unei localități care prea puțin se modernizează. Predomină cartierele vechi de pe vremea „Construcției Socialiste". Parcul Victoria, Centrul Social pentru tineret și un nou loc de joacă pentru copii este prea puțin la o localitate cu peste 20.000 de locuitori.

După cele spuse până aici, prea puține față de istoria bogată a orașului, numai decât trebuie să afirmăm, și însuși realitatea o afirmă, fără putință de tăgadă, că Târnăveniul altă dată înfloritor, este încă una dintre localitățile țării cuprinsă de fervoarea romantică a trecutului. 

Lasă un comentariu