Plutonierul adjutant principal Gh. Vasile Handuc, un ostaş demn de urmat

Distribuie pe:

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte pacea, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăteşte!"

Gheorghe Vasile Handuc s-a născut la data de 18 noiembrie 1945, în satul Nou, comuna Bâra, judeţul Neamţ. Rămas orfan de tată, la vârsta de 2 ani, mama a plecat în oraşul Bacău, lăsându-l pe Vasile, la acea vârstă mică, în grija bunicilor din partea tatălui. Viaţa nu a fost uşoară pentru copilul Vasile, ţara era după război. Cu toate necazurile, acest copil fără afecţiunea părinţilor, fără ocrotirea lor, fără o vorbă bună, a crescut frumos, cu ajutorul Divinităţii şi a bunicilor, oameni bătrâni şi bolnavi. A urmat şcoala primară şi elementară în comuna natală. Până la vârsta de 20 de ani a fost sprijinul acestor bătrâni, pe care i-a iubit din tot sufletul, şi nu i-a părăsit, precum a fost părăsit Vasile. În anul 1966 a fost încorporat la o unitate de tancuri din Garnizoana Lipova. Datorită comportamentului exemplar, din acea perioadă, ca militar în termen, a fost selecţionat pentru şcoala de maiştri şi subofiţeri tancuri şi auto, în oraşul Piteşti, pe care a absolvit-o cu calificativul „Foarte bine". A fost repartizat în Garnizoana Turda, în funcţia de comandant de tanc. Evenimentele din anul 1968 au făcut să fie repartizat la UM 01278 Someşeni, în funcţia de mecanic conductor tanc. În toată această perioadă a obţinut calificative „Foarte bune", ceea ce a făcut să fie avansat în funcţie şi mutat în Garnizoana Târgu-Mureş. În această perioadă a participat la toate campaniile agricole, executate de către militarii Armatei României.

A participat efectiv la înlăturarea efectelor cutremurului din anul 1977, în Bucureşti. A îndeplinit diferite funcţii în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, comandant de tanc, mecanic conductor, comandant de pluton. A fost decorat cu toate ordinele Ministerului Apărării Naţionale şi cu ordine ale preşedintelui Republicii. Acest suflet de ostaş, venit de pe meleagurile moldovene, orfan, fără niciun sprijin, a fost un bun executant de ordine, apropiat de militarii în termen, bun camarad cu colegii, unde era mai greu acolo era. Tot datorită meritelor obţinute a fost avansat la gradul de plutonier adjutant principal. Este mândru de activitatea pe care a desfăşurat-o, este mândru de soţia lui, Ileana-Maria, alături de care, în anul 2015, a împlinit 35 de ani de căsătorie, este mândru de copilul său Remus. Vasile s-a încadrat în cuvântul care spune: Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste.

Îi doresc sănătate, fiindcă ştiu că are nevoie, iubire multă lângă soţia sa, alături de copilul Remus.

 

Lasă un comentariu