Aceste reflecţii legate de calităţile şi viciile umane le-am selectat din peste 300 de cărţi celebre din marea literatură clasică universală.
SPIRITUL Spiritul este infinit şi de sine stătător, el nu este amestecat cu nimic, ci există singur ca un produs al materiei. El domină şi conduce materia, căci spiritul este cel mai subtil dintre toate lucrurile, dar şi cel mai pur. El posedă cunoaşterea deplină despre orice lucru şi are cea mai mare putere. Peste toate câte au suflet, peste toate stăpâneşte spiritul.
Numai Spiritul Sfânt şi negrăit străbate fulgerător întreg universul cu gândirea sa cea iute, făcătoare de bine şi iubire pentru sufletul omenesc. Legat de spirit, nu trebuie să uităm că dacă corpul e rob, spiritul e liber. Spiritul nu e decât materie volatilizată, iar materia este spirit condensat. Puterea spiritului creşte o dată cu importanţa lucrurilor, dar spiritul este întotdeauna înşelat de inimă.
STATORNICIA Niciun succes, oricât ar fi de mare, să nu te împingă să fii prea mândru! Nu te lăsa robit dacă ţi se întâmplă ceva supărător, ci rămâi mereu acelaşi, păstrându-ţi caracterul ferm, ca aurul în foc. Nu trebuie ca omul să îşi piardă cumpătul, nici chiar în restrişte; prin statornicie el poate să ajungă la fericire. De aceea, caută să te menţii aşa cum ai început să te arăţi.
STĂPÂNIREA Dintre toate biruinţele stăpânirii, cea mai de seamă este ca să se învingă pe sine însăşi. În anumite cazuri, a fi învins de sine însuşi este lucrul cel mai ruşinos şi mai rău. Nicio stăpânire nu e mai mare ca stăpânirea asupra noastră şi asupra pasiunilor noastre. Ea devine triumful liberului arbitru - de cel puţin zece ori trebuie să te învingi pe tine însuţi pentru a nu pica în mrejele liberului arbitru.
Am văzut toate neajunsurile noii stăpâniri şi mi-am frământat mintea cu toate lucrurile care se săvârşesc sub soare în această vreme, când omul stăpâneşte peste om, spre nefericirea lui.
STIMA Toate meritele unui om se intuiesc, se simt, se observă şi se ghicesc reciproc. Cine vrea să fie stimat, trebuie să trăiască cu persoane vrednice de stimă. Un om care are de partea sa stima publică nu e niciodată singur şi nu este dezonorat de cei care îl stimează.
Se întâmplă adesea sa fim stimaţi în măsura în care ne stimăm pe noi înşine, deoarece sunt mulţi lipsiţi de stimă şi dispreţuiesc părerea bună a altora - aceste persoane nu merită să fie stimate.
