SEMNE BUNE ANUL ARE?!?

Motto: „Ca să fii român, trebuie să poţi!" (Grigore Vieru)??

După eforturi susţinute, vreme de peste un deceniu, pe plan naţional şi internaţional de oameni demni, cu bun-simţ şi dragoste faţă de pământul românesc, în sfârşit, Roşia Montană a fost clasată ca sit istoric de importanţă naţională, printr-un ordin al Ministerului Culturii! Anunţul a fost făcut de însuşi ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, printr-o scrisoare de răspuns, prin intermediul paginii de Facebook, adresată profesorului emerit dr. Ioan Piso, expert în istorie şi arheologie. Ministrul Alexandrescu îl asigură pe destinatar de tot sprijinul în protejarea moştenirii culturale a României şi îi cere profesorului ajutorul „pentru a găsi cele mai bune soluţii de protejare a patrimoniului inestimabil de la Roşia Montană": „De asemenea, situaţia sitului de la Roşia Montană se află în atenţia mea directă din momentul în care am preluat conducerea ministerului. Experienţa dumneavoastră în această problemă va fi de un mare ajutor pentru a găsi cele mai bune soluţii de protejare a patrimoniului inestimabil de la Roşia Montană. Doresc să vă spun, pe această cale, că, la data de 30 decembrie 2015, am semnat ordinul de ministru de publicare a noii Liste a Monumentelor Istorice 2015, ce urmează să apară în Monitorul Oficial, prin care întreaga localitate Roşia Montană, pe o rază de 2 kilometri, este clasată ca sit în categoria A".

Desigur, raportându-ne la perimetrul aurifer românesc supus jafului străin, prin tot felul de vânzări/trădări la nivel mai mult sau mai puţin înalt, doi kilometri în spaţiu şi adâncime nu reprezintă mare lucru. Aici, mult mai mare - incomensurabilă - este valoarea unui patrimoniu ce ne propulsează la altitudini spirituale nebănuite ca popor, aşezând în lumina adevărului însăşi istoria - cel mai adesea scrisă cu pana învingătorului - a umanităţii.

Potrivit gândul.info , actul normativ  instituie, practic, regimul de protecţie implementat în momentul apariţiei legii 422/2001, care, ulterior, a fost modificat. Prin urmare, se revine la asigurarea protecţiei unui sit de importanţă naţională, ce a suscitat, în ultima perioadă, intense dezbateri referitoare la activitatea minieră din zonă.

Compania canadiană Gabriel Resources deţine 80,69% din acţiunile Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), restul capitalului fiind controlat de statul român, prin Minvest Roşia Montană. Din start, se vede cât de păguboasă înţelegere pentru România au acceptat mai-marii noştri, umflându-şi buzunarele cu grase comisioane. Şi, totuşi, în luna iunie a anului trecut, spre onoarea membrilor ei, Camera Deputaţilor a respins proiectul de lege privind exploatarea minereurilor auro-argentifere din Roşia Montană. O lună mai târziu, premierul de atunci, Victor Ponta, afirma că proiectul Roşia Montană este blocat până când nu există o susţinere politică clară, el adăugând că, personal, consideră că pentru România este mai bine, totuşi, să fie exploatate toate resursele naturale, inclusiv aurul, dacă sunt respectate toate normele de mediu.

Dar… aţi văzut câine să plece din faţa măcelăriei? Gabriel Resoureces a reclamat România, la sfârşitul lunii iulie, la Centrul Internaţional pentru Rezolvarea Disputelor de Investiţii (ICSID) al Băncii Mondiale, cu sediul la Washington, în disputa legată de proiectul Roşia Montană, cerând compensaţii pentru pierderile provocate de blocarea acestuia. De fapt, încă din ianuarie 2015 RMGG anunţase că vrea o soluţie „amiabilă", trimiţând Preşedinţiei şi premierului o notificare prin care cerea autorităţilor române să se angajeze într-un proces de consultare, menţionând/ameninţând că ar putea recurge la arbitraj, dacă nu se găseşte o soluţie pentru dezvoltarea proiectului. Ulterior, preşedintele Klaus Iohannis declara că poziţia sa privind proiectul Roşia Montană nu s-a schimbat, fiindcă nu a fost bine abordat, invitând firma care doreşte să investească şi Guvernul, să reia discuţiile. El mai spunea că, fără o negociere bună, serioasă şi aplicată, lucrurile nu vor putea fi rezolvate. „Frecţie «Diana» la un picior de lemn!"

„În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în «palmares» vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, «când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat». A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el:

«Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane, pentru că, atunci când s-au obţinut primele date despre mină, Frank Timiş a obţinut şi nişte credite, 3 milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. Aşa rezultă din dosarul de la secţia parchetelor militare care, în parte, a fost declinat în favoarea PNA. Are proiectul de contract, are preţul, are tot ce vreţi şi indiciile pentru a se face o cercetare generală. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor de DNA! (…) Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităţilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank Timiş, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autorităţile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziţionat 80% din patrimoniul societăţii RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum şi de unde s-au scos eşantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenţionat de către stat activitatea din Roşia Montană. (…) Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins, într-un moment în care societatea era a statului român. Şi vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâţia ani - că doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câştigau, având argumente... Nu că n-ai autorizaţie de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice... Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract? Şi vă mai spun ceva. În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmit un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist! Şi revenind, până acum, de zece ani, din 2003, de ce societatea n-a făcut acţiune în justiţie împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate... Îmi iau bănetul şi plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile! Şi-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc şi susţin interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări. (…) De ce oare nu au plecat cu banii? Or fi cu mult mai mulţi bani în acel perimetru? Mai vin şi ai noştri şi vorbesc aiurea despre licenţe. Licenţele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administraţiei de stat. Atâta timp cât se dovedeşte că aceste acte au fost obţinute prin fraudă, ele sunt nule de drept! Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acţiunilor societăţii, se scoate contractul, se verifică data certă şi se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Şi se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura «Proiect» ca şi când era un contract autentic. Şi-o să vedeţi că data contractului la dosarul de listare a acţiunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenţionarea, extinderea perimetrului şi multe altele. (…) Să se redeschidă dosarul şi să clarifice multele întrebări din acest interviu. Şi să se afle cum a reuşit Timiş prin Tender să deschidă toate uşile instituţiilor statului şi să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienţă în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace şi opinia ambasadorilor americani în legătură cu Roşia Montană: «proiect benefic care trebuie demarat». Şi-atunci vor coopera oare autorităţile americane cu o colonie... pardon!, o ţară din lumea a treia, «aliatul» şi «partenerul» lor? (…) Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România. Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a'nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere - şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama - este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă." (Marcel Bărbătei, „Există un dosar Roşia Montană. El trebuie redeschis", Cotidianul.ro, 1 octombrie 2013)

Asta e! În concluzie…, cum spunea Grigore Vieru - Orpheul de la Pererita; „Ca să fii român, trebuie să poţi!" Gestul ministrului Vlad Alexandrescu este un început de bun augur! Dă, Doamne, bine!

 

 

Lasă un comentariu