Din mileniul anterior, respectiv, din anul 1975, am cont curent la CEC Târgu-Mureş. În toată perioada de dinaintea marelui cutremur (1989) şi chiar şi după aceea, am achitat toate angaralele (chirie, telefon, gaz, curent, cablu etc.) prin intermediul acestei instituţii, fiind scutit de neplăcuta postură de a sta la cozi.
Dar, de ce să fie bine, când poate să fie rău? De vreo 10 ani încoace stau la cozi, pierd timp, consum nervi, plătesc penalităţi. În primăvara acestui an primesc de la CEC o înştiinţare foarte stufoasă cu noile condiţii de depozit bancar.
Nu i-am dat importanţă, pentru ca, în toamnă, verificând situaţia financiară, să constat că la un depozit dobânda anuală este de 0,05%. Am reînnoit contractul, iar dobânda a crescut la fabulosul procent de 0,5%. Mi-am zis că „asta e". N-am ce face.
Ceea ce a depăşit orice imaginaţie a fost întâmplarea din 21.12.2015, având de achitat 3 facturi la curentul electric, pe lângă facturile în cauză şi banii aferenţi, mi s-au cerut şi cartea de identitate pentru a mi se consemna codul numeric personal la fiecare plată. Nu erau suficiente facturile, nu era destul că plătesc cu bani peşin şi că dovedesc cu actul de identitate că sunt cetăţean român, nu vreun terorist de aiurea. Trebuia să mi se consemneze CNP-ul la fiecare plată. „Asta e", mi-am zis în sinea mea.
Necazul cel mare a apărut însă când să achit cea de-a treia factură, eliberată pe numele soacrei mele, decedată în vara acestui an.
Mi s-a cerut CNP-ul titularei. Întrucât este foarte greu, dacă nu chiar imposibil să întrebi un mort despre CNP-ul său, mi s-a refuzat încasarea facturii. Repet: aveam factura, aveam banii, aveam cartea mea de identitate, dar nu aveam CNP-ul decedatei. Măi să fie!
Mai rău ca pe vremea de mult apusă, când românul nu putea să cumpere pâine românească, cu bani româneşti, dacă nu avea cartelă.
Cine a fixat respectiva regulă merită felicitat, întrucât îşi bate joc de bancă, al cărei rol esenţial este acela de a lucra cu bani, şi de oameni, de ale căror interese nu mai ţine nimeni seama.
Nu mai vorbesc de CNP, despre care se spune că este un număr personal şi confidenţial, dar apare pe fiecare factură, inclusiv cele eliberate de auto-service.
Ce bine ar fi dacă CEC-ul ar redeveni ceea ce a fost la înfiinţarea sa, în urmă cu peste 100 de ani. O instituţie care să servească populaţia deponentă şi să nu îşi bată joc de ea.
Răspunsul la întrebarea din titlu este negativ. Adică NU. CEC-ul nu a „înnebunit". Doar şi-a schimbat denumirea în aceea de CEC-BANK, cu „K" la koadă. Ceea ce explică totul.
