Cătălin Doinaş - Adina Roşca, întru aceeaşi iubire de cântec

Distribuie pe:

Pe frumoşii interpreţi de muzică populară Adina Roşca şi Cătălin Doinaş, nu odată, i-am văzut cântând pe scenele din aproape întreaga ţară, aducând prin glasurile lor frumuseţea cântecelor ardelene de prin părţile Făgăraşului. Locuri mirifice, încărcate de istorie, cu oameni ce îşi iubesc până la sfinţenie obiceiurile, tradiţiile, portul, vorba şi mai ales credinţa.

Cătălin - un fecior precum „Păunaşul Codrilor" din poveste, alături de aleasa inimii, codana Adina, amândoi având drag de cânt, formează în viaţa de zi cu zi acel cuplu fericit ce dă trăinicie oricărei căsnicii bazate pe înţelegere şi neprefăcută iubire.

I-am văzut, nu demult, pe scena sălii „Mihai Eminescu" din Sighişoara, între două spectacole, grăbiţi să ia drumul spre o altă sală de spectacole, ocazie cu care i-am întrebat care le-a fost resortul, imboldul ce i-a unit, de unde energia, dragostea, pasiunea pentru muzica populară.

Cătălin: „Să ştiţi că energia despre care vorbiţi e şi dinspre public către noi, o benefică şi bineplăcută reciprocitate, iar acest lucru ne face să fim ceea ce de fapt orice artist îşi doreşte: să rezoneze pe aceleaşi unde cu spectatorii. Cu dragostea pentru cântecul popular m-am născut, am moştenit-o, port cântecul în suflet. Vin dintr-o zonă folclorică deosebită, din satul Crihalma, localitate aşezată la interferenţa dintre trei zone folclorice: Ţara Făgăraşului, Cohalmului şi Târnavei. Mai mult, moştenesc darul de a cânta de la bunicii mei care, la rându-le, au moştenit acest dar de la cei dinaintea lor, ducând mai departe frumuseţea cântecului doinitor, drag nouă, românilor".

Adina: „Am crescut în Făgăraş, în schimb părinţii mei au rădăcini în alte locuri, tată-l meu fiind din Mărginimea Sibiului, tocmai de la Sălişte, iar mama este olteancă, de lângă Craiova. În comparaţie cu «Doinaş al meu», eu sunt o ţâră mai piperată, sunt o femeie cu zvâc, cum s-ar zice pe la noi, am crescut în casă alături de cântec, nu vorbesc doar de cântecul popular. În schimb, chiar dacă la început am fost mai apropiată de muzica uşoară, în vreme ce am crescut m-am îndrăgostit de cântecul popular".

Aici a intervenit Doinaş, spunând precum un pescar ce-şi aruncă momeala, că a avut grijă să o prindă în mreje, norocul făcând ca tot cântecul popular să fie liantul ce i-a unit şi i-a adus împreună. Înainte să cânte, cei doi interpreţi au făcut parte dintr-un ansamblu de dansuri din Făgăraş. Într-un turneu întreprins pe Litoral, a început povestea lor de dragoste. Îşi amintesc cum unul dintre spectatori, văzându-le exuberanţa trăirilor şi cum se sorbeau unul pe celălalt din priviri, ca pereche de dansatori, a strigat: „Pup-o mă!", ceea ce i-a amuzat, amintindu-le că acest îndemn îl primeau nu numai de la spectatori, ci şi de la colegii de ansamblu. De la acel nevinovat îndemn, s-a născut povestea celor doi frumoşi interpreţi, care în prezent formează o binecuvântată familie.

În repertoriul lor, şi-au făcut loc cântece preluate de la marii interpreţi de cânt popular, dar mai cu seamă îşi culeg cântecele de prin părţile Făgăraşului, întâlnind rapsozi populari care le-au dăruit din lada lor de zestre cântece vechi, la care au mai adăugat câte o vorbă, câte o strigătură, completându-le fericit repertoriul. Cătălin a ajuns să-şi creeze propriile linii melodice, odată cu versurile cântecelor. Ne bucurăm să întâlnim astfel de purtători ai cântecului şi portului popular, dorindu-le bucurii şi împliniri pe măsura iubirii lor, fiindu-le aproape de suflet toţi cei care îi ascultă, fie că-s tineri sau mai puţin tineri. Sunt aşteptaţi să cânte, atât în ţară, cât şi peste hotarele ei, unde dorul de locurile natale răscolesc lacrimi pe obrajii multor români. Cătălin spune: „Ori unde mă duce dealu /Mă cheamă la el Ardealu", însă nu au decât foarte rar timp să ajungă la ai lor părinţi. Uneori, mama îi dojeneşte: „Pe voi nu vă plâng drumurile, ci dorurile părinţilor".

Le urăm, la rându-ne, ca laurii împlinirii şi consacrării să le fie fericită viaţă întru iubire şi cântec, alinând inimile atâtor români: „Fraţilor de arme toţi vă ridicaţi/ Glasul clopotelor să îl ascultaţi/ Că vă cheamă-n luptă sângele străbun/ Să păziţi hotarul de duşmani păgâni/ Ne-au călcat străinii ne-au poftit vecinii/ Ca şi brazi-n munte, nu ne-om apleca/ Şi de-o fi furtună şi de-i vreme bună/ Vatra românească ne-o vom apăra".

 

Lasă un comentariu