Vă mai amintiţi? Cu ceva vreme în urmă, Guvernul României a instituit o „Bursă specială" pentru a şcoli tineri în străinătate. Pentru ce, nu mai e cazul să explicăm: aceea de a şcolariza tineri promiţători, pe banii statului, la cele mai prestigioase universităţi din lume, ca, mai apoi, la întoarcerea în ţară, să lucreze neapărat în administraţia publică. Adică, acolo unde este „hibă" mare în România.
Numai că, deşi guvernul a investit în specializarea lor, a tinerilor, vreo şase milioane de euro din bani publici, instituţiile le închid uşile în nas. De ce? Pentru că a intrat pe fir… balcanismul (capra vecinului), încât din cei 150 de tineri care au beneficiat de program niciunul nu şi-a primit postul de conducere sau de răspundere. Dovada. Un tânăr, P.A., 35 de ani, are două doctorate, în inginerie - unul dintre ele la Bucureşti, iar celălalt la Şcoala Superioară de Inginerie din Montreal - şi aproape opt ani în care a fost asistent la Universitatea din Quebec (Canada). Are, deci, tânărul calificări superioare? Păi, cam are, dar, când a venit în ţară, nu a reuşit să obţină un post în cadrul Inspecţiei Generale din Ministerul Economiei. Motivul? Concursul fusese anulat cu patru zile înainte ca el să susţină examenul. A încercat în altă parte, dar… prima întrebare care i s-a pus a fost dacă „vine din partea cuiva"?
Altui tânăr - cu un dosar la fel de puternic - i s-a sugerat că ar fi mai bine să nu se prezinte la concurs, deoarece salariul este mic (de 2.000 de lei), or, salariul cel mai mic ar fi de 5.000-6.000 de lei pe lună (susţine tânărul M.N.). Sunt doar două exemple…
În realitate, dincolo de pile, de modul în care se aplică „legislaţia" în România, un studiu recent arată că, în general, angajatorii români preferă tineri şcoliţi în ţară, în locul celor supracalificaţi. De ce? Pentru că „nu pretind salarii mari şi pot fi instruiţi pe parcurs, în locul celor supracalificaţi."
Bine (deşi nu-i bine deloc!), dacă tinerii sunt şcoliţi de stat cu milioane de euro, de ce sunt refuzaţi de sistem? Pentru că acesta-i sistemul. Adică, unul corupt! În care „pila" este mai puternică decât „competenţa" obţinută printr-o „bursă specială".
