Mereul dor de Eminescu

L-am întrebat pe actorul sibian (prin naştere) şi bucureştean (prin profesie şi domiciliu), pe Ion Besoiu, dacă este adevărat ceea ce se spune despre el, cum că ar fi avut şapte neveste, precum basmul cu un vestit împărat. Mi-a răspuns, râzând cu poftă: „Au fost mai multe femei, dar numai patru întabulate, cu acte în regulă". Fac cuvenita precizare că îndrăgitul actor de teatru şi de film a trecut în cel de-al 86-lea an de viaţă. Ca urmare, nu mai este junele-prim de odinioară, rămânând, însă, aceeaşi plăcută companie. Şi aceasta, în primul rând pentru că şi-a păstrat viu spiritul şi intactă memoria celor citite şi trăite. Mai adăugaţi şi faptul că încă are vorba neaoşă ardelenească. Şi este o mare plăcere să-l asculţi.Şi atunci când recită din versurile marilor poeţi transilvăneni. Aşa a făcut, de curând, în premiera spectacolului folcloric, „7 nunţi pentru 7 mirese", susţinut de membrii Ansamblului Profesionist „Cindrelul-Junii Sibiului".

Mărturisesc că de toate aceste calităţi ale îndrăgitului actor mă conving şi atunci când particip la emoţionanta reîntâlnire a promoţiei de absolvenţi din anul 1950, alcătuită din clasele paralele a două prestigioase licee sibiene: cel de fete, „Domniţa Ileana", şi cel de băieţi,„Gheorghe Lazăr". Şi pentru că atunci, la începuturi, evenimentul se petrecea când se împlineau 61 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu (căruia încă din anul 1938 i-a fost aşezat bustul din bronz în Parcul „Sub Arini" al Sibiului), cei aproape 350 de absolvenţi declaraseră acea promoţie, cum nu se poate mai inspirat şi mai frumos: „Eminesciana". Şi să vă mai spun încă ceva: de o bună bucată de vreme mă tot bucur, fără să mă satur, de bucuria reîntâlnirilor lor estivale. Constat, însă, cu tristeţe, că sunt tot mai puţini la număr. Ca urmare, celor care nu mai sunt, de la trecuta întâlnire, li se rosteşte numele, în memoria fiecăruia recitându-se câte o strofă dintr-o poezie de-a lui Eminescu, după care se păstrează un moment de reculegere, depotrivă în memoria poetului comemorat, cât şi a foştilor lor colegi de liceu!

Şi cum reîntâlnirea lor are loc în miez de vară, pe soclul bustului lui Eminescu stau aprinse, de fiecare dată, câteva candele, lângă care foştii liceeni lasă bucheţele din cele mai albastre flori ale ierburilor pajiştilor necosite care urcă lin spre Răşinarii poetului Octavian Goga. Şi apoi nu trebuie uitat nici faptul că, în acea casă bătrânească din Răşinari, tânărul Eminescu era găzduit de familia bunicilor dinspre mamă ai lui „Tavi", cea a preotului ortodox Bratu, evenimentul petrecându-se în vara anului 1866, atunci când poetul adolescentin făcea cea dintâi călătorie a sa în ţinuturile transilvane.

După o aşa de emoţionantă readucere aminte, frumoşii-bătrânei-liceeni mereu se aşază într-un mic salon al Restaurantului-Hotel „Împăratul Romanilor". Acolo, unde, la un pahar de vorbă, se deapănă dragi amintiri. Apoi, se despart, promiţându-şi că se vor revedea exact peste un an. Şi negreşit în acelaşi legendar şi emoţionant loc: lângă bustul din bronz al poetului Mihai Eminescu, din Parcul „Sub Arini". Fi-va, atunci, în vară, la 15 iunie 2016, cea de-a 66-a reîntâlnire a promoţiei liceale sibiene „Eminesciana".

 

Lasă un comentariu