„De-a pururi, Eminescu"…

Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu" - Filiala Mureș, în colaborare cu Despărțământul Central Județean Mureș al ASTREI au organizat joi, 14 ianuarie, simpozionul omagial „Mihai Eminescu în contextul spiritualității românești", dedicat Zilei Culturii Naționale și împlinirii a 166 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889).

Evenimentul, găzduit de Casa Memorială „Avram Iancu" din Târgu-Mureș, se înscrie în seria manifestărilor menite a evoca figuri emblematice și evenimente cruciale ale istoriei și culturii noastre naționale, și s-a bucurat de o numeroasă asistență, dornică de a descoperi și re-descoperi o lume poetică unică, „plină de-nțelesuri" rămase, încă, nedeslușite.

Comunicările, susținute de scriitorul și publicistul Lazăr Lădariu, președintele ASTREI mureșene, și de dr. Valentin Marica, au abordat universul eminescian în cheia actualității, distinșii filologi mureșeni propunând o nouă lectură a operei eminesciene, o abordare a „întregului eminescian", o re-așezare a lui în panoplia marilor valori naționale și universale, căci Eminescu - observa dr. Valentin Marica - „nu este o lume finită, el nu contenește să ne mire, după cum nota Constantin Noica". 

Într-o emoționantă alocuțiune, Lazăr Lădariu îl invoca pe „Înaltul Domn al Poeziei Românești, bântuit de cuvântul înstăpânit de binecuvântare, însoțit de clopotele arămii ale înaltului, ridicând în templul memoriei unui neam efigia trecerii astrale, prin cuvintele: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour din marea de amar… Numai Domnul Poeziei Românești, efigie de bronz prin regatul himerelor, trece prin teritoriul suferinței în care se învață hemografia poetică - adică, scrierea cu sine -, murmurând legenda propriei întrupări în destinul unic al celui ars de viu, ca Nessus: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată…". Abordând aspecte legate de exegeză, dr. Valentin Marica deslușea, în comnicarea prezentată, o seamă de „piedici" în receptarea operei eminesciene: „o anume teamă a unora de a-l simți pe Eminescu prea viu și prea actual"; o „cedare în fața detractorilor"; o „timiditate a scrisului critic", întreținând și alimentând „o linie antieminesciană"; repetabilitatea acelorași pagini eminesciene, necesitatea de a găsi - pe lângă „Luceafărul Poeziei Românești" sau „Omul deplin al culturii române" - și alte sintagme expresive pentru a-l defini pe Eminescu (această însemnare are ca titlu sintagma propusă de Valentin Marica - n.n.); o „întârziere în eminescologie", cuvântul însuși fiind introdus în dicționare târziu, abia în 1988; „atenuarea voită, în ultimul timp, în critica literară, a paginii de exegeză eminesciană, neglijarea acelei părți a operei sale care cuprinde cugetări, aforisme, reflecții, inclusiv despre statul demagogic, care pune patria între mâini străine…".

Prin re-lecturarea unei alocuțiuni susținute în Parlamentul României, în 2008, cu prilejul comemorării morții lui Eminescu, fostul deputat ing. Adrian Moisoiu a ținut să precizeze că, la vremea respectivă, și-a făcut o datorie de onoare din a arăta că „ardelenii știu  să-și prețuiască înaintașii".

În cadrul manifestării, moderată de Ioan Berța - pre-ședintele filialei mureșene a Societății „Avram Iancu"-,  la inițiativa prof. Alexandru Ciubîcă, cei prezenți au putut urmări un film documentar având ca temă „dialogul peste timp" între Mihai Eminescu și Nichita Stănescu.

La împlinirea, în acest an, a unui secol și jumătate de la trecerea lui Eminescu prin Târgu-Mureș, în drumul său spre Blaj - „Mica Romă", dl Lazăr Lădariu a lansat îndemnul: „Să-l cinstim pe Eminescu, prin activități dedicate acestui moment important în istoria orașului și, mai ales, să-l cinstim citindu-i și re-citindu-i opera".

În finalul evenimentului, poetul Mircea Dorin Istrate, președintele filialei mureșene a Ligii Scriitorilor Români, a recitat, din creația proprie, versuri dedicate Poetului Național.

 

Lasă un comentariu