„Cestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o cestiune de existență pentru poporul român.
Puternicul împărat Alexandru II stăruiește să căștige cu orice preț stăpânirea asupra acestei părți din cea mai prețioasă parte a vetrei noastre strămoșești.
Înțelegem pe deplin această stăruință, deoarece, la urma urmelor, pentru interesele sale morale și materiale, orice stat face tot ce-i stă cu putință: Rusia este o împărăție mare și puternică, iar noi suntem o țară mică și slabă; dacă dar țarul Alexandru II este hotărât a lua Basarabia în stăpânirea sa, pentru noi, Basarabia este pierdută.
Dar dacă ne dăm bine seama, nici nu e vorba să pierdem ori să păstrăm Basarabia: vorba e cum o vom pierde ori cum o vom păstra.
Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla ne este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român.
În viața sa îndelungată niciodată poporul roman nu a fost la înălțimea la care se află astăzi, când cinci milioane de români sunt uniți într-un singur stat.
Mihai Viteazul a izbutit să împreune sub stăpânirea sa trei țări și să pregătească întemeierea unui stat român mai puternic; a fost destul ca Mihai Viteazul să moară pentru ca planul urzit de dânsul să se prăbușească. Statul român de astăzi a trecut însă prin mai multe zguduiri și rămâne statornic, fiindcă are două temelii: conștiința românilor și încrederea marilor națiuni europene.
Dacă vom câștiga de trei ori atât pământ pe cât avem și vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o creațiune trecătoare; iar dacă ne vom păstra temeliile de existență socială, Rusia ne poate lua ce-i place și pierderile ne vor fi trecătoare.
Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât și în popoarele mari ale Apusului, credința în trăinicia poporului român.
Rusia voiește să ia Basarabia cu orice preț: noi nu primim nici un preț.
Primind un preț, am vinde; și noi nu vindem nimic!
Guvernul rusesc însuși a pus cestiunea astfel încât românii sunt datori a rămânea până la sfârșit consecuenți moțiunilor votate de către Corpurile legiuitoare; nu dăm nimic și nu primim nimic.
Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător."
PRO DOMO
10 februarie 1878
Mihai Eminescu
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Cultura&optiune=Literatura&optiune2=1850.01.15+-+Mihai+Eminescu
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
„România Magnifică" -
www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a românilor de pretutindeni
