„Veacul al XX-lea este cel mai bolnav din viaţa omenirii europene. Să-i vorbeşti Europei despre cer înseamnă să-i vorbeşti despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă este atât de gârbovită, încât, cu simţurile ei, nu poate percepe decât ceea ce este jos, ce este din pământ, ce este mai prejos de om" (Sfântul Nicolae Velimirovici).
În noul Babilon „modern", al lumii dezrădăcinate din vremurile de pe urmă, societatea omenească se va confrunta cu neîncetate valuri de „cataclisme" mondiale devastatoare al căror scop constă în ieşirea din tenebrele duhurilor a unei noi rase de oameni. Prin felul ei malefic de a defini relaţiile inter-umane, această specie sinistră de anti-om va pune umanitatea în pericol de moarte şi va retribaliza societatea până într-acolo încât se va ajunge la un dezastru al omului şi al naturii. Aceşti înaintemergători ai lui Antihrist, fiind cetăţeni ai lumii, vor invoca atunci - pentru „binele" nostru - ruperea radicală de trecut şi, înlocuind logica raţiunii cu logica libidoului, vor fi - în noua societate a satisfacerii dorinţelor şi plăcerilor - reprezentanţii unui nou tip de psihopat care contestă cutumele şi normele anterioare. Ca urmare, vom asista la o eliberare totală a instinctelor primare, ceea ce va face posibilă, într-o societate decăzută, dorinţa continuă de a experimenta stiluri de viaţă diverse, neconvenţionale (cu sex şi droguri), dominată de un „duh al destrămării ludice, al plăcerilor şi al pornografiei" (cum afirmă eminentul sociolog I. Bădescu). Toate acestea se vor petrece sub oblăduirea Statului managerial al „bunăstării generale", „în numele colectivităţii umane", într-o lume imorală şi antihristică în care pruncii vor fi omorâţi prin avorturi şi felurite injecţii post-natale obligatorii, copiii vor deveni „stăpânii" părinţilor, tinerii se vor sinucide duhovniceşte prin degenerări considerate „la modă", iar bătrânii vor fi ucişi prin eutanasiere.
Societatea viitorului, îmbolnăvită de păcate, va uita în general de Dumnezeu şi se va auto-descompune în ură şi violenţă. Practic, confundând binele cu răul, oamenii de atunci vor sfârşi în depresii şi, în disperare, vor căuta să „scape" de ele prin alungarea din „viaţa" lor a oricăror forme de nostalgie faţă de ceea ce a fost cândva frumos şi sfânt.
