La ceas de despărţire de Ion Drăgan

Distribuie pe:

La sfârşitul săptămânii trecute, gazetarul şi omul de cultură Ion Drăgan a trecut la cele veşnice. A murit într-o clinică din Târgu Mureş, dupăce a pierdut lupta cu o boală necruţătoare. Avea 63 de ani. Indiferent de vârsta, de reuşitele noastre, sau de oamenii pe care îi lăsăm în urmă, existăun moment în care chiar şi oamenii remarcabili trebuie să plece. Vestea trecerii prietenului Ion Drăgan la cele veşnice ne-a copleşit de întristare pe toţi cei ce am avut fericirea de a-l cunoaşte. Oamenii cu adevărat remarcabili pe care îi cunoaştem în timpul vieţii ne fac să ne cutremurăm la gândul că toate vieţile sunt datoare cu un sfârşit, iar atunci când un suflet mare părăseşte această lume, un gol imens rămâne în inimile tuturor celor care l-au cunoscut. Ion Drăgan a fost un suflet mare. Un suflet bogat, deschis pentru toţi cei care l-au căutat şi fără de care cei care l-au cunoscut ar fi fost mai săraci.

Vine un moment în viaţa noastră, în care ne luăm rămas bun! Rămas bun de la un prieten, rămas bun de la familie, rămas bun de la o perioadă plăcută sau neplăcută din viaţa noastră. De obicei un „rămas bun" aduce cu sine tristeţe şi nostalgie, dar totodatăşi speranţa unui nou început.

Este un ciclu, care, practic, reprezintă fiecare perioadă a evoluţiei noastre.

Cu evlavie şi cu recunoştinţă ne-am apropiat de rămăşiţele sale pământeşti pentru a le însoţi cu rugăciunea noastră pe calea Veşniciei. Cimitirul „Bisericii de Piatră" din Târgu Mureş a devenit, la mijloc de ianuarie, preţ decâteva zeci de minute, loc de reculegere şi rugăciune pentru sufletul acestui om minunat, care a plecat spre veşnicie, nedrept şi mult prea devreme. Clopotele l-au chemat la linişte eternă, iar pe noi la aducere aminte.

Slujba înmormântării a fost oficiată de un sobor de preoţi, iar familia îndoliată a celui repausat a stat neclintită lângă sicriul său, primind regretele celor care au venit să-l vadă pentru ultima oară. Unii, în speranţa revederii, au venit cu flori, alţii cu lumânări, alţii prin cuvânt şi cei mai mulţi prin tăcere. Cu toţii au ascultat cântările tânguitoare şi rugăciunile înălţate Celui Preaînalt pentru iertarea păcatelor lui Ion Drăgan.

Ne-am luat rămas bun de la acest om strălucit, care s-a luptat singur cu îngerul morţii şi a fost biruit până la urmă, dar biruinţa finală va fi a celor care cred în Domnul nostru Iisus Hristos. Şi el a crezut! Undeva, la poarta cerului, rugăciunile noastre se vor întâlni, dacă nu cumva s-au şi întâlnit, iar întristarea noastrăeste acum plină de nădejde. Avem convingerea că Dumnezeu îi va face parte de odihnă binemeritatăşi-l va arăta moştenitor al veşnicelor Sale bunătăţi.

Dumnezeu să-i odihnească sufletul şi să-l fericească în ceata drepţilor!

Lasă un comentariu