Religie şi... ştiinţă"

„Când trăieşti cu adevărat o viaţă după Evanghelia lui Iisus Hristos, Domnul nostru, atunci, în mijlocul oamenilor, viaţa ta se face sarea ce săreazăşi împiedică stricăciunea vieţii, se face aluatul ce dospeşte şi pe alţii pentru o viaţă cu Domnul. Cântecul cel dulce al dragostei creştine, al Evangheliei, linişteşte şi azi - mai mult ca orice - sufletele tulburate de valurile urii, durerii şi suferinţei omeneşti".

„Îngenuncheazăşi tu în faţa mântuitorului cu credinţă, cu dragostea şi smerenia sutaşului, şi atunci îndată vei simţi cum bolnavul tău se tămăduieşte, iar casa sufletului tău se umple de o bucurie, de o fericire şi mulţumire pe care n-ai avut-o şi n-ai cunoscut-o.

„În faţa crucii de pe Golgota se topeşte ca ceara la faţa focului toată zgura duşmăniilor şi greşelilor dintre noi. Un creştin adevărat e ca ciocârlia: cântă înălţându-se spre cer. Cântă în plin zbor spre cer, spre lumină".

Preot IOSIF TRIFA (1888-1938), scriitor, duhovnic, poet creştin ortodox, întemeietorul mişcării „Oastea Domnului". Pe linia descendenţei paterne, bunicul lui Iosif Trifa a fost unul din centurionii şi oamenii de încredere a lui Avram Iancu. Urmează cursurile gimnaziale în oraşele Brad şi Beiuş după care cursurile Academiei Teologice din Sibiu. În anul 1910 obţine titlul de învăţător dar şi „Atestatul de Calificaţiune" pentru misiunea de preot, pentru protopopiatul Câmpeni. În acea vreme, în Ardeal, învăţământul era confesional, preoţii erau şi învăţători. Colaborează cu diferite publicaţii ale timpului: „Dacia Traiană", „Telegraful Român", „Revista Teologică", „Foaia Poporului", „Românul", „Viaţa Naţională", „Solidaritatea", „Conservatorul", „Viaţa Naţională", „Epoca " ş.a. Articolele sale sunt cele de analize, atitudine, pamflet şi fapt divers. Accentul cade pe „Durerile moţilor", cărora le cere sprijin vieţii grele în care se zbat. În anul 1921 este chemat de celebrul profesor de istorie Ioan Lupaş pentru a obţine un post administrativ la Universitatea din Cluj. Totodată, mitropolitul Ardealului Nicolae Bălan, fostul său coleg de la Academia Andreeană, îl cheamă la Sibiu pentru a-i încredinţa elaborarea unei publicaţii religioase. Alege Sibiul, unde este numit duhovnicul Academiei Teologice. Încă din primul număr îşi arată intenţia muncii sale: „Pornim la drum şi vom rămâne statornici cu mâna slobodăşi gura neîngrădită. Mâna slobodă a dezveli rănile oriunde le-am simţi, pentru a turna untul de lemn al vindecării, şi gura neîngrădită pentru a spune adevărul pe faţăşi a-i zice răului pe nume oriunde l-am descoperi". Revista se chema „Lumina", luându-şi numele de la „Lumina lui Hristos". În anul 1923 organizează mişcarea „Oastea Domnului", care a avut la acea vreme peste 300.000 de oameni. Tipăreşte peste trei sute de mii de exemplare de calendare, mii de Biblii, cărţi de rugăciuni şi de slujbe. Scoate o nouă revistă „Iisus Biruitorul", dar după primul număr se suspendăşi aceasta. În anul 1938, în urma celei de-a opta operaţii pe cord, moare, ducându-se la Domnul pe care L-a iubit atât de mult. În anul 1990 BOR îi ridică caterisirea preotului Iosif Trifa. Filosoful Nae Ionescu a calificat munca părintelui Iosif Trifa una de „încreştinare " a poporului român. Rămân mii de articole şi zeci de cărţi, cu caracter religios, moral, patriotic şi social.

„1001 CUGETĂRI"

 

Lasă un comentariu