Cei 7 ani de acasă (II)

Cu acelaşi titlu am publicat articolul de data trecută. Consider că cei 7 ani de acasă le lipsesc multora. Incredibil, dar adevărat! Fiind pensionar, caut să-mi umplu timpul liber cu diferite activităţi: ajut oamenii neputincioşi şi pe alţi oameni nevoiaşi, uneori pe organele de ordine publică.

Călătorind cu trenul, autobuzul, plimbându-mă prin pieţe şi alte locuri publice, am constatat că unii oameni nu se comportă precum oamenii. Se confirmă vorba părintelui Pomohaci: „A fi om e lucru mare, a fi domn e o întâmplare". Totul derivă din faptul că încă nu s-a înţeles ce este democraţia şi din cauza lipsei de educaţie.

Este regretabil că cei care sunt aleşi pentru a conduce destinele ţării (ale noastre), dau dovadă de multă nesimţire, insolenţă, ipocrizie etc., sfidându-ne, iar mulţi dintre noi dau dovadă de răutate, invidie faţă de pensionari, de parcă ei nu o să ajungă la vârsta a treia.

Aceste fenomene se observă mai ales la domnii şoferi, în special le cei de cursă lungă (ex. Cele care duc spre Moldova). Mi-a fost dat întâlnesc astfel de apucături şi pe ruta Târgu-Mureş- Covasna. Şoferul cu care am călătorit pe acest traseu susţinea că nu merităsă facă nimic pentru pensionari. Mulţi dintre aceşti şoferi fiind privaţi, nu mai au sau nici nu au avut vreodată cei şapte ani de acasă.

Prin aceste exemple se dovedeşte lipsa de educaţie şi a părinţilor care ar trebui să fie un exemplu personal pentru copii.

În societatea de astăzi primează banul. Regretabil e faptul că în cele mai multe cazuri, banul a ajuns la nonvalori.

Suntem un popor muncitor, vrednic, credincios, dornic de o viaţă mai bună, pentru care multe generaţii s-au jertfit. Deci trebuie să sperăm, să nădăjduim, să credem în noi. Cu toţii prin acţiunile şi eforturile personale, să contribuim la consolidarea democraţiei, pentru viitorul nostru şi a urmaşilor noştri.

Ar fi păcat ca generaţia actualăsă nu lupte pentru aceste idealuri!

Lasă un comentariu